Lucian Avramescu: Buni zori! Despre bucuria de a nu fi personaj pozitiv

Buni zori! În lumea asta care dă înconjur planetei, desculță sau băgată în șoșoni de aur, se șterg una câte una culorile vii. Pandemică sau pandemioasă cu totul sau parțial, ea n-are decât șansa refugiului în interdicții, singurele respectate fiind cele benevole.

Benevol am șters și eu de pe tabla de bucurii ale verii Serbările de la Muzeul Pietrei. Gata! Nu mai stăm pe o rână a îndoielii nici eu, nici nepotul meu AlexandruTomescu, zis Stradivarius. Muzica lui Bach și Balada lui Ciprian Porumbescu nu vor mai deranja moțăiala funcționărimii megieșe, plătită de statul sărac spre a nu insulta cu activități ritualul lunar al salariului care vine și-n vremuri de pandemie și în afara lor, consistent.
Nu mai ținem concertul fiindcă nu se mai ține nimic pe pământ. Ba nu, se poate desfășura veselul eveniment pentru clanul rival al unei înmormântări de șef mafiot, căzut în cuțitul zarului. Poliția și jandarmeria au plâns complice sub mască, prefăcându-se că dau amenzi pentru lipsa distanței dintre bocete.

Nu, la sugestia domniilor voastre și înțelepțindu-ne după cum ne-a dus capul, am anulat afișele care spuneau, ca mereu, că intrarea e liberă, iar eu am salvat doagele unui butoi care, după concert, erau umplute cu aer de câțiva consăteni însetați, care așteptau finalul cu aplauze, la cârciuma lui Birbirel. Concertul era mai ales pentru bucureșteni, cum ar fi profesorii doctori Irinel Popescu, Dorin Sarafoneanu sau Lascăr, la care se adăugau ploieșteni ca suava Martha Maria Mocanu, patroană de minunății pentru plete, sau viitorul fost primar Emil Calotă, singurul primar din România care a fost depistat în timpul liber, cum ar fi o călătorie cu avionul, citind cărți. Lor le cerem iertare pentru stricarea unei obișnuințe. De la ceilalți primim mulțumiri că nu-i mai deranjăm.

Distribuie prietenilor

Pe 6 august, la Sângeru se ținea bâlci. În copilăria mea era compus din zahăr pe bâț și un dulap cu policioare învârtitor în care ne dădeam plătind cu un ou pentru dat o dată, iar dacă sustrăgeai ouăle de sub cloșcă, precum a făcut unul Marcel, te dădeai până se încheia bâlciul. Erau vremurile în care la iarmaroc se plătea și în natură. Acum autoritățile de la Ploiești l-au interzis, ceea ce nu e rău, fiindcă devenise, pe stadionul de vis-a-vis de casa mea, o expoziție dezorganizată de haine vechi. Stadionul a rămas la dispoziția unor echipe de fotbal care se antrenează trăgând rar de tot în poartă și cu precizie în geamurile casei mele, distrugând stucaturi și broderii de lemn vechi de o sută de ani. Efortul ar fi înălțarea gardului spre șosea cu o plasă de sârmă, gest necesar și civilizat, dar investiția depășește interesul autorității prinse cu o campanie de vorbe și o întrecere de afișe. Mai aștept, încă!

În rest, dragi prieteni, nimic spectaculos. La Sângeru nu a fost depistat, până acum, după strănut, vreun pozitiv – singurul test la îndemână – ceea ce înseamnă că toți suntem personaje negative. A fi negativ în pandemie cică e de bine! Vă doresc tot binele din univers, ca mereu!