Buni zori! La Sângeru e un ger strepezit. Așa mi s-a părut mie, ieșind afară în cămașă, să trag prima gură de aer proaspăt și rece, care aici nu suferă de inamiciții și musafiri poluanți.

Aseară am încheiat dansul în doi cu scriitoarea Katia Nanu. Ea, pe malul Dunării, la Galați, eu în satul meu prahovean. E vorba de unul dintre romanele ei, poate cel mai dens și emoționant, dureros de viu, ”PASO DOBLE”, apărut la Editura Senior. O carte în care prozatoarea se sprijină temeinic de brațul cu creion al ziaristului care a înfipt în țepuşa lui nemiloasă lumea de belferi ai postrevoluției. Știe multe, a umblat prin ascunzișurile șnapanilor, le știe afacerile și amorurile care nu au decât virilitatea banului. Cu toate secretarele, parfumurile de firmă, mașinile de lux, viața politică pe picior mare, acești șobolani ai eternei tranziții put a gunoi și subterane.

Impresionează, peste toate beznele, suferința dar și iubirea ieșind din viețile dur încercate, inclusiv de moarte, a doi gemeni, băiat și fată, frumoși și puri ca Daphnis și Cloe din Elada. Iubirea lor frățească, aura de splendoare pe care o degajă fata, sunt curcubeul de peste o lume în care Dumnezeu pare că a murit, lăsând în locu-i banul obținut prin politica relațiilor mafiote și jafului. Nu am găsit o carte care să pozeze, cu atâta sarcasm și adesea umor, lumea de politicieni care s-au procopsit având doar școala vieții, a relațiilor, cruzimea șantajului și bestialitatea de peșteră a inculturii. Fata, care pare a fi personajul principal, simbol al unei purități pândite falusian de ajunșii zilei, e chemată avantajos să devină o prostituată de lux. Scriitoarea Katia Nanu găsește însă alte dezlegări care arată că iubirea, ca un închipuit fir de iarbă răsărind din noroaie, există, iar Dumnezeu e viu. N-o voi povesti fiindcă ar fi păcat să n-o citiți, iar eu nu știu decât să povestesc o carte.
Vă doresc, dragi prieteni, o zi bună!
P.S.
Scrisesem matinal o cronică așezată a romanului Katiei, pe care l-am terminat de citit aseară. Pusesem punct și pieptănam niște virgule, să nu scap vreuna nepusă între subiect și predicat, când laptopul meu s-a făcut brusc negru și a purces de capul lui la o resetare. Am pățit ca alte dăți. Articolul meu a fost înghițit de neantul electronic. N-am mai dat de el. Bună era pana de gâscă înmuiată în sângele albastru al călimării!