Lucian Avramescu: Buni zori! Omul, ajuns să-și fure, lui însuși, Planeta. Trăim epoca marii sufocări mondiale?

Buni zori, prieteni! Noaptea, cuibărită în capul meu, căci unde altundeva ar putea locui ea decât în capul poeților, mi-a alungat somnul și mă cheamă să-i admir stelele, singurele care se văd strălucitoare într-un univers confuz. Trag, cu ochii mei care nu par abosiți, de oiștea Carului Mare și salut zeul Luceafărului de Ziuă care și-a așezat strălucirea între castelul de apă al bunicului, unic acum o sută și ceva de ani, și acoperișul cramei de piatră. La ambele am muncit mult să le reconstitui și să le țin în viață, iar steaua mare a cerului și-a ales locul parcă spre a mi le arăta și a-mi aminti că n-am stat degeaba pe pământ.

De când gândurile forfotesc prin mintea mea nu pot alunga sentimentul de prăpastie în care lumea cade. Poate că lectura unei analize sumbre a umblat la rotițele optimismului meu care se înviora matinal, singur fiind cu stelele, nefiind obligat să vorbesc și să constat cu amărăciune că nu pot. Ce m-a înfricoșat așa? Nu amuțirea mea, ci neputința omului de a reașeza viața pe planetă în logica ei, de a reorândui trebuințele, de a săpa în haos pârtii de înțelepciune. Văzul limpede a amuțit, auzul țipătului de foame al copiilor pe o bună bucată de pământ a amuțit, iar muți și surzi și orbi sunt liderii mediocri ai unei lumi căzute pe mâna șarlatanilor.

Privirea atinsă de o somnolență apoasă a președintelui american, al celui mai puternic stat militar al lumii, care spunea că nu e nicio problemă cu încălzirea sau răcirea globală, că dacă e taifun, ce, iar dacă ard Alabama și Arizona, pagubă-n ciuperci, fiindcă America e mare! E mică, devine mică, Trump!

Distribuie prietenilor

Rusul Putin, a cărui privire de tigru siberian am avut ghinionul s-o întâlnesc ca ziarist o secundă în Biroul Oval de la Kremlin, suie pe tocurile lui pe care le vrea mai înalte, o neputință agresivă și îngâmfată, visându-se Petru cel Mare, iar la noi, opoziția și puterea, ambele cu conducători de vată și gumilastic, se bat pe ceva ce nu mai e demult. În timpul ăsta virusul omoară oameni cu așa zise comorbidități. Dă brânci în groapă celor cu comorbiditatea de a fi sedentari de pildă, sau care au avut pojar în copilărie. Toți avem comorbidități. Și a visa excesiv de frumos poate fi un antecedent.

Un copil de opt ani e la terapie intensivă, iar un bou scrie sub știre că acel copil e inventat de doctori. Ca să obțină ce? Doctorii se pregătesc să fugă din spitale, învățătorii se cer la pensie înainte de vreme, iar sărăcia pune stăpânire pe planetă. În țara cea mai populată, India, virusul omoară sute de mii, ca și în splendida, prin exemplarele feminine, și amărâta Brazilie, unde – ca la ciumă – oamenii cad pe străzi.

Soția mea are un văr primar, adică mamele lor sunt surori, care s-a întors de la mare cu Corona. E de opt zile acasă cu toate frisoanele tipice, iar ieri a fost confirmat pozitiv. La 30 de ani încearcă să-și dea curaj, fiind și instructor de culturism, dar îl simt, telefonic, panicat. Refuză spitalul din care și eu am plecat din alte pricini. Statul l-a îndemnat să stea acasă fiindcă dincolo de povața asta n-are ce-i oferi. Au fost patru prieteni la mare, din care trei au venit contaminați.

Școlile se închid înainte de a se deschide, iar alegerile care vin sunt preparate să reconfirme triumful nulității.

De ce scriu toate astea în dimineața care încă nu s-a arătat? Am o fiică minoră și trei nepoți. Mi-e teamă pentru ei. Toți privesc cu încredere ziua de mâine, iar eu îi încurajez spunând că lumea e frumoasă. E, mai e oare, dacă nu frumoasă, măcar logică, îngăduind viața, sau se pregătește sub ochii noștri pentru autodistrugere? Trăim epoca marii sufocări mondiale? Sufocarea vine de la hoți, de la nulități, ambele condensate într-o specie asasină, sau Dumnezeu ne pedepsește pentru fărădelegea de a alege să fim imbecili?

Da, stelele-s încă pe cer, iar cosmosul pare la locul lui. Dumnezeu privește nedumerit la specia pe care a creat-o după chipul și asemănarea sa. Când omul se va trezi, va continua marile stricăciuni sau, înșelându-mă eu, îl voi găsi vrednic de împărăția ce i-a fost dată?

Să vă preparați cu migală și atenție ziua pe care v-o doriți! Cele bune!

17 septembrie 2020