Lucian Avramescu: Buni zori! Sunt clipe – nu uitați – când bezna dispare fără efort

lucian si giorgiana 1

Ziua își face singură portretul, desenându-se migălos. Nu-i nevoie să te înhami la Carul Mare, încercând să-l muți de pe cer cu sforțări care te depășesc. Cosmosul își are legile lui care te includ. Așteaptă ziua, dacă o iubești, așteaptă noaptea dacă somnul nu intră în obișnuințele tale.

Un doctor, Dumitru Constantin Dulcan, intervievat în cartea noastră ”Grei ai medicinei românești”, pe care n-am apucat s-o ducem în librării, unde pandemia s-a instalat mai devreme, înaintea pandemiei cu virus, iar mulți oameni se feresc de boala rea a cititului ca de ciumă, cartea zic stă în editură ca un mort care așteaptă că fie stropit cu o slujbă preoțească de înviere, a scris, doctorul faimos, un volum care se cheamă ”Inteligența materiei”. Mi-am amintit de el, nu privindu-i poza din albumul Muzeului Pietrei, pe care l-a vizitat și unde figurează între alte personalități, ci privind agitația matinală a unui mușuroi de furnici. Aplecându-mă să descifrez umbletul minusculelor vietăți, mici cât literele corp șase din știința tiparniței, am observat că unele se opresc și, petrecându-se, își spun repede ceva. Ambele se întorc pe o cărare desenată pesemne cu mirosuri speciale și însemnată cu deștul lor inexistent. Peste alte clipe le afli cărând din iarbă cadavrul unei libelule, cu deces inexplicabil, spre mușuroiul lor cu subterane și catacombe. Asta o fi inteligența de care vorbea profesorul Dulcan, găsindu-l pe Dumnezeu în atomii pietrelor și-n știința de cercetași care comunică între ei a acestor gâze?

Se zice că albina și furnica sunt mai destepte ca oaia și boul, cu toate că și oaia, asemenea boului, adună în corpul ei simțitor minerale, compuși din creierul naturii, tabelul tot al lui Mendeleev. Pe unde s-o fi situând omul, în această vastă enciclopedie de mișcări, comportamente și semnificații?

În ceea ce mă privește, pot fi accesat în apropierea mușuroiului de furnici, care mă fascinează ca un spectacol la Metropolitan sau ca un balet la Balșoi Teatr, fiindcă rușii, pe lângă grandomania lor militară de recruți, au și norocul unor balerine care sunt achiziționate de toate scenele lumii nu doar pentru că au picioare până-n gât, ci pentru că desenează cu ele versuri în aer. Mai au și norocul  geniului unor scriitori care nu-s doar Tolstoi și Dostoievski.

Voiam să vă comunic, pe ocolite, că zorii se desfac în fâșii de ziuă și lumea pare preparată să supraviețuiască, eternă și colorată ca fluturii. Culorile s-au suit în flori și în copaci, iar cerul, baroc peste noapte, s-a uniformizat în azur.

Buni zori din nou și să aveți exact ziua pe care v-o doriți.

Parteneri