Lucian Avramescu: Ce faci cu mine, Doamne? M-ai făcut cu vorbe
Cât a lucrat la mine Dumnezeu
Lung, cum mă vezi, sunt opera lui toată
De sculptor, de artist, i-a fost cred greu
Să modeleze, ca fierar, o roată
Și să și iasă-ntreagă dintr-o dată
A fost fără-ndoială psiholog
Suflet mi-a pus nainte să mă gată
Și mers mi-a dat, să nu mă mișc olog,
Și m-a-ncercat de pot iubi o fată
La mine nici duminica n-a stat
M-a chibzuit, m-a-ntors ca pe o rimă
Nu i-a ieșit firește un palat
Dar nici bordei, ori loază pentru crimă
Ca mine a mai desenat destui
Unii mai izbutiți, cu nimb, coroană
Dar i-au scăpat din daltă și momâi
Visând o amforă, ieșit-a cană
Azi Creatorul m-a ciobit nițel
Încă nu m-a zvârlit ca vechitură
Chiar mut rămas, semăn la chip cu el
De-aceea să mă-ngroape nu se-ndură
Și eu sunt creator și te-nțeleg
Am pus pe foc teancuri cu poezie
Grăbit am fost adesea, poate bleg
Dar la nevoie pot altele scrie
Ce faci cu mine? M-ai făcut cu vorbe
Vibrează-n mine toate fără glas
Fierb ca legumele tăiate-n ciorbe
Mă pregătești de dat sau de rămas?
4 ianuarie 2021, Sângeru