Lucian Avramescu: ”Crăciun fericit!” Doar atât?! Dar Crăciun fericit de fericit? Sau fericit de nefericit?

 

Primesc, bucuros, urări de fericire cu ocazia Crăciunului. Răspund, de obicei, la fel, adăugând un fistic – că eu doresc prietenilor fericire nu doar de acest Crăciun, ci pentru toate Crăciunurile pe care li le întrevăd numeroase și îmbuchetate abundent, ca o sorcovă mare.

Apoi mă întreb dacă nu cumva îndesăm cam mult în acest substantiv, cum bagi cu deștul carnea tocată în mațul viitorului cârnat! Fericire! Se mânâncă în compoziția desertului la piftie, sau e un aperitiv asociat cu țuica fiartă?

Distribuie prietenilor

Copiii mă sorcovesc de ”fericire”, nevasta, fericită, mă pupă, prietenii nu se zgârcesc să-mi ureze ”Crăciun fericit!”

Dicționarele explică sec: FERICÍRE, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină.

Culții în cap nuanțează sau strecoară îndoieli, condimente de idee și ceva piper:

„Fericirea cuprinde cinci părţi. O parte este a lua hotărâri bune; a doua este a avea simţuri bune şi sănătate trupească; a treia este reuşita în ceea ce întreprinzi; a patra-i reputaţia bună printre oameni şi a cincea ține de bunurile folositoare pentru viaţă.” (Platon) „

”Fericirea rezidă în căutarea ei.” (Jules Renard)

„Nu există nici fericire, nici nenorocire pe lume; există doar compararea unei stări cu cealaltă şi atâta tot. Doar cel care a simţit nefericirea cea mai cumplită e în stare să simtă cea mai mare fericire.” (Alexandre Dumas)

„Fericirea este cea mai mare biruinţă, aceea pe care o dobândim împotriva destinului ce ne este impus.” (Albert Camus)

„O viaţă fericită nu poate exista fără o anume cantitate de întuneric.” (Jung)

„Nu numai o durere îţi poate tulbura o fericire, ci şi altă fericire.” (Lucian Blaga)

Poetul din Lancrăm, la crucea căruia am pus anul trecut o lumânare, pe care am stins-o tot eu, cu lacrima picată prost, îmi place mai mult decât belșugul de încrengături ale filosofului antic grec. Am plâns poziționat aiurea pe flacăra lumânării și eu când plâng, plâng. Cu ocazia asta am aflat că plânsul e lichid și, pe lângă sărata lui compoziție de dureri și fericiri, poate stinge, ca un furtun de pompieri, flacăra de pe mormânt.

Intenționam să le urez, pe AMPress, cititorilor mei, celor care mă înjură și celor care se feresc s-o facă, belșug sufletesc, adică fericire. Apoi am ezitat la izbirea tastelor – că acum stiloul scrie cu pana de gâscă a tastei – când am ajuns să caligrafiez (cu drepte aldine majuscule) substantivul feminin (și ăsta e tot feminin, ca tot ce sună duios!) FERICIRE. Așa că vă urez, dragi prieteni și neprieteni, mari recolte sufletești care să crească în inimile domniilor voastre, ca pe un câmp mănos, ferit de grindine sau secetă.

La mulți ani (fericiți)!