Lucian Avramescu: Dușmanii se roagă ca răsăriturile mele să fie apus

 

E zori de zi, fiindcă zori de noapte nu sunt
Lumina clătește cămașa nopții cu săpun
Ies din somn alandala, ierburile, pietrele
Și gândacii care rod frunzele de prun

E o rece înfiorare în toate
Iubitele marilor iubiri dorm obosite
Rujul serii s-a depus pe perne
Și formele șoldurilor lor se găsesc dezvelite

Distribuie prietenilor

Ies să-mi înnumăr picioarele, două
Mâinile pot mângâia blana unui cățel
Ochiul cel clarvăzător, ca într-un portret de Picasso,
Se uită din ceafă, rebel

Încerc apoi să fac socoteala răsăriturilor
Câte de adunat, câte de scăzut, pe câte nu le-am pus
E un august pârjolitor, ca o minge de foc
Iar dușmanii se roagă ca răsăriturile mele să fie apus

9 august 2020, Sângeru