La noi toate subiectele devin polemice și extreme. Coronavirusul a rupt în două sau în șapte viaţa comunităților dâmbovițene, alarmate că virusul există, dar și mai alarmate că nu e decât o invenție.

La scară ceva mai mică se petrece războiul în care luptă la baionetă politicienii – ei sunt peste tot –, profesorimea, părinții, băgătorii în vorbă. Introducerea educației sexuale în școli ar pune în pericol ingenuitatea junilor care ar crede că au fost aduși de barză, iar doamna trebuie să le explice cu binişorul ce şi cum. Când mama îi spune fiului Bulă că e adus de pasărea cu cioc lung primul răspuns a fost că ăl bătrân nu se încurca cu urâtania aia, iar al doilea, mergând conspirativ la tătâne-său, a fost să-l cosulte dacă e bine să-i spună și ei adevărul sau ”o lăsăm să moară proastă”.

Unele cadre didactice ministeriale se pronunță pentru schimbarea numelui disciplinei în edicația multilaterală. Adică le spunem copiilor cum se prepară cartofii prăjiți, cum să facă nod cravatei, cum scria Eminescu, și acolo, la și altele, le relatăm pe ocolite și cum e cu sexul.
Copiii de azi au primit de mici prin internet nu educație sexuală, ci educație pornografică. Direct. Telefonul și televizorul, abundente în detalii porno, au stâlcit de mult bruma de ingenuitate a copiilor de azi. Așa că nu m-am mirat când în fața unei cofetării bucureștene am asistat fără voie la dialogul a patru gimnaziste (una fuma) care-și băgau una alteia o parte anatomică existentă la celălalt sex, în diverse zone corporale. O făceau în gura mare, fără sfială, mândre să fie auzite.

M-a întrebat cineva dacă eu am o părere și cum se făcea în arheologica mea copilărie educație sexuală? Neputând vorbi, fiindcă i-aș fi spus că am o părere dar nu-s de acord cu ea, îi scriu. Părerea mea este că disciplina este pe cât de inutilă, pe atât de necesară. Ea nu trebuie să învețe, ci să încerce să dezvețe. Partea a doua? Voi povesti o întâmplare care putea fi tragică. Veneam – aveam vreo opt ani – cu bunica de mamă de la târgul din Mizil, pe jos, cale de circa 20 kilometri. Desagii cu porumb cumpărat soseau cu un căruțaș din sat pe alt drum. Sângeru și toate așezările de deal/munte erau ombilical dependente de negoțul cu cereale de la Mizil.
Mergeam printre niște porumburi mari în câmp, alături de bunica, o femeie cu puțin peste patruzeci de ani, fiindcă o făcuse pe mama la 18 ani, iar mama pe mine la aceeași vârstă. În spatele nostru, aproape, am auzit un urlet ca de fiară iar din porumbul mai înalt ca omul a ieșit o lighioană-om, semănând cu satirii din mitologia greacă. Asta o zic acum. Atunci doar m-am speriat că un individ straniu a ieșit în drum făcând semne spre bunica și arătând ceva ca o tulumbă de pompieri care-i ieșea din nădragi. Furtunul ăla ca un șarpe boa, care-i ajungea ba la genunchi ba la piept, era bălăngănit cu ambele mâini, spectacolul fiind destinat nouă, unicele ființe care treceam printre acele porumburi dese, pe un drum pustiu.

Bunica, o femeie iute în gesturi, m-a smuls de mână și a grăbit cu mine aproape târându-mă, ordonându-mi să nu mai întorc capul, până am ieșit la lumina câmpului. Acel individ decalibrat psihic mai ales, care l-ar fi pus în umbră pe celebrul Terente, păzea drumul izolat cu intenții pe care mai apoi le-am priceput, masturbându-se energic. A fost prima mea lecție într-un domeniu care-mi era atunci cu totul străin. Azi, o monstruozitate cu crime s-a petrecut la Caracal, lecție pentru naivitățile avântate ale unor biete copile.

Cum să se facă educația sexuală? Cu grijă. Iar eu cred că educația sexuală vine de la sine, prin iubire. Doar prin iubire. Tehnologia, prin abundență, a fost predată copiilor de mici. Diabolicele invenții electronice au băgat în case filmele porno, iar școala, la concurență, nu poate birui, ci doar atenua.