Fiica mea cea mică vrea să înoate într-o piscină care e la Marea Neagră și unde a învățat anul trecut cum se stă, dând din mâini, la suprafața apei.

Plec din Sângeru după niște zile lungi și obositoare – una în care m-am născut – cu noaptea în cap spre Mangalia, eliberat de năzuințe înghesuite.

Mașina cu care umblu de obicei a îmbătrânit și se află la reparație în București. Merg cu o mașină Matiz din garajul AMPress. E mică și nefolosită. Dacă vine o tornadă ne zboară, zic, iar fiica mea citește telefonul, concentrată pe lumea ei de iluzii. Soția mă ține de vorbă să nu adorm. Reamintesc, celei mici, numele hotelului unde ar trebui să ajungem.

Trecem printr-un sat lung, o comună dobrogeană. Circulația e grea, ca pe Valea Prahovei, sâmbăta. Apoi, de pe bancheta din spate, ea spune: GPS-ul ne arată că suntem pe strada Lucian Avramescu. Mă uit la numele de străzi pe lângă care trec. George Călinescu, Nina Cassian. Apoi George Coșbuc.

Glumești, zic, încercând să astup oboseala și să pilotez mai departe spre hotelul care s-ar găsi la 20 de kilometri mai spre granița de sud a Dobrogei.

Ce glumă-i asta, cu strada care poartă numele meu? Copila încearcă să-mi arate o hartă. Eu conduc într-un trafic bezmetic. Vreau să ajung la mare și să dorm.

Trecem pe lângă străzi care pleacă din principală în dreapta, toate cu nume de scriitori. Fiica mea Luciana spune că strada cu numele meu pleacă din Tudor Arghezi și dă în Ștefan Augustin Doinaș. E lungă.

În față sunt mașini care se găsesc în trafic pentru a-i bloca pe alții. Înjur în gând. N-am timp să disec subiectul.

La hotel cer lămuriri. Comuna cu 5500 de locuitori, 23 August, are toate străzile cu nume de scriitori. O stradă scurtă, ca viața lui, se cheamă Mihai Eminescu.

Întreb directorul hotelului unde mi-am cărat geamantanele, cum e cu localitatea asta care are străzi cât toate paginile din istoria literaturii române.

Așa e. Eu sunt născut și am casa și familia în 23 August, zice domnul George Dragotă, un bărbat elegant care încearcă să administreze discret dar ferm forfota turistică din hotelul cu zece etaje . Toate străzile au nume de scriitori, mă lămurește el. Primarul e om cu facultate, are știința de a vorbi  și cu oamenii citiți,  dar și cu țața Floarea care are o problemă pe care face tot posibilul să i-o rezolve.

Revin la subiectul străzilor care poartă toate nume de scriitori. Eu sunt viu! – mă arăt nedumerit. Înțeleg că o stradă se cheamă Lucian Avramescu. Poate au vrut să scrie Lucian Blaga! Avem, spune zâmbitor, și strada Lucian Blaga!

Străzile acestei comune în care trăiesc și opt la sută turci și tătari,  se cheamă cu nume de scriitori mari ai literaturii române.

De zece ani, fără să știu, sunt, iată,  nume de stradă într-o comună dobrogeană.

În Vălenii de Munte, unde-s cetățean de onoare, ca și la Ploiești sau,…primarul a vrut să dea numele unei alei din parcul orașului, Aleea Îndrăgostiților- Lucian Avramescu și eu l-am rugat să aștepte până mor. După aia mă poate face nume de stradă sau de ce vrea.

În Dobrogea sunt, se pare, singurul scriitor viu care a dat nume unei străzi. Vecin cu străzile Coșbuc, Nichita Stănescu, Bacovia, Carmen Silva, Veronica Micle, mă simt incomodat de o respirație și oarecum stingher.

L-am sunat pe primarul localității care mi-a confirmat că de zece ani și ceva sunt nume de stradă în urbea lui. Îl cheamă Mugurel Mitrana și e primat din 2000, reales mereu de aproape toți cetățenii. A făcut la ultimele alegeri puțin sub sută la sută. Glumesc spunându-i că poate votul împotrivă a fost al soției, cu care s-a certat seara că stă prea mult la primărie. Râde!

Am decis ca, în zilele cât stau la mare, să mergem împreună, să facem câțiva pași pe strada Lucian Avramescu. Va fi, pentru mine, un sentiment neîncercat. Vreau să vorbesc cu un copil născut aici, care – devenind adolescent – va primi, de la prima lui iubită, scrisori pe adresa: Comuna 23 August, strada Lucian Avramescu, numărul 15, județul Constanța. Voi reveni asupra subiectului, încercat de o emoție pe care am ținut-o departe până acum.

Am intrat, alandala, într-o vacanță care îmi dă frisoane.