Lucian Avramescu: Îmi lasă, Doamne, bucurii întregi
Îmi lasă, Doamne, bucurii întregi
Cum le-am avut, fără abuz, pe toate
Începe toamna, știu, fructe se coc
Dar nu le da, te rog, pe jumătate
Lasă-mi din timp cât vrei tu de puțin
Mă chemi? Fă-o acum sau fă-o mâine
Dar cât mă lași, lasă-mi cu totul viața
Nu vreau anafură, ci-ntreaga pâine
S-o mușc flămând, să o mănânc cu totul
Cum vine un soldat frânt de putere
Și-i este dor de casă, de copii
Și mult de tot de vrednica-i muiere
Purtat-am lupte aprige, mă știi
Rău n-am făcut, cu tine-am stat în gând
În urmă am lungi drumuri de iubire
Iubire și de cer și de pământ
M-ai desfrunzit, ca pe stejari, de vorbe
Pe toate le-ai dat jos, le-ai luat de tot
Dar lasă-mi, Doamne, nu-ți cer decât asta
Ca râurile să le trec înot
3 ianuarie 2021, Sângeru
(Din volumul în pregătire ”Poeme mute”