Din visul tău în visul meu te-aş lua
Cu grijă, ce pe-un prunc, să nu te scol
Să-și spună ele-n lumea asta mare
Dacă e viață-ntre ecuator și pol
Normală, fără semne de-ntrebare

De ce prăpăstii devenit-au toate
Viorile-n orchestră n-au arcuș
Și cântă straniu, tamburina-i spartă,
Gol dirijorul-și face-n scenă duș

Merg visul tău și visul meu de mână
Și merg visate de un vis mai mare
De-o veșnicie sau de-un an și-o lună
Pe-un bulevard de stele căzătoare
Fără marcaje, fără semafoare

Orb e acela care singur umblă
Sau mut, lipsit de vorbe care-mbie
Și toți parcă ar locui-n sicrie
Și nimeni nu mai lasă-alături umbră

Din volumul în pregătire ”Poeme mute”