• Home
  • Editoriale
  • Lucian Avramescu: Înmormântarea prestigiului doamnei Plumb

Lucian Avramescu: Înmormântarea prestigiului doamnei Plumb

lucian 4 1

N-o cunosc personal pe doamna Plumb, nume cu greutate în metalurgia noastră politică, atârnând de treizeci de ani de gâtul anatomic firav al bugetului național. Cică ar fi atât de bogată încât și-a îndesat unicul fiu într-o limuzină de 250 000 euro, iar donațiile ei pentru PSD, partid de care-i atașată ca de poșeta personală, au fost un mic bacșiș electoral de 800 000 lei doar la ultimul scrutin. Logodită cu această cifră buclată ca o coafură, doamna ministru al fondurilor europene s-a împrumutat, scrie presa gâlcevoasă, de 800 000 euro, fără să știe exact de la cine. Bâlbele legate de averea doamnei de pe Dâmbovița – mă refer la județ, nu la gârla cu același nume – i-au făcut neîncrezători pe cei de la Bruxelles care i-au pus întrebări indiscrete. Doamna Rovana nu a roșit, ca orice damă de caracter, ci a dat răspunsuri ca pe gârla de acasă. Adică ce se bagă ăia în portofelul ei personal. La vot, fiindcă în capitala Uniunii se votează nu mereu pe dictarea de la partid, comisarul Plumb – recomandat cu căldura sinceră a unei prietenii între cucoane de premierul de la București, Viorica Dăncilă – a căzut mortal. Degeaba au încercat pesediștii trimiși din inima României să ne reprezinte, o resuscitare, geaba respirație gură la gură. Comisarul Vioricăi Dăncilă a murit. A rămas vie doar țâfna candidatei la președinția republicană de la Cotroceni, insultată de lipsa de patriotism a opoziției care a aplaudat în loc să plângă fiindcă un compatriot merituos a picat la examen. Rușine opoziție, rușine dezbinătorilor de țară, rușine tuturor care nu plângeți. Javrelor!

Pe doamna Plumb, al cărei rang de ministru peste șoselele Europei a murit, mi-o amintesc lăcrimând cu sughițuri pentru bietul Dragnea, victimă a ororilor justiției. Numele său se intersectează cu biografia de averi a fostului jupân, iar încercarea DNA de a o căuta în poșeta cu posibile furăciuni, s-a izbit de scutul confraților parlamentari care au zis Nu și nu a fost.

Am, structural, o mare admirație pentru gingașa fermitate a femeilor. Le găsesc potrivite să fie regine, președinți de continent, comandanți de oști. Cu doamna Rovana Plumb – firește că nu-i vina sa – nu am rezonat niciodată. Când apărea la televizor închideam instinctiv, așa cum îți tragi copilul deoparte din calea a ceva nedefinit care-l strivește. Doamna Dăncilă spune că nu ne pricepem noi, în general, la oamele mânate de un vrednic patriotism, care au făcut enorm pentru această țară. Mă simt direct vizat, fiindcă în netrebnicia mea n-am băgat de seamă urmele înflorite din călcătura doamnei Plumb, locurile prin care a trecut îndumnezeite, ea care a fost mereu ministru, mereu deputat, mereu ceva.

Azi mă încolonez, cu pălăria în mână, în convoiul mortuar. Nu aud un cor cuvenit de bocete, ci doar plânsul solitar al doamnei Dăncilă, strivită în recomandări de o Europă nepricepută și imbecilă. Păcat de pantofi, de căpița muncită a coafurii, de lenjeriile scrobite ale discursurilor de învestire. Nu mă las, a strigat pe Facebook, premierița de la București, alarmând ambasadele care s-au apucat să transmită, tradus, oftatul revoltat.

Refuzând-o pe doamna Plumb, cea mai indicată pentru a îndrepta asfaltul pe șapte benzi al Europei ca ministru al Transporturilor echivalează cu insultarea Mioriței, cu pângărirea cetății de scaun a Târgoviștei, cu… Nedreaptă ești Europo, bată-te să te bată!

Parteneri