Lucian Avramescu: Învinge nefericirea de a deveni mut, fericirea de a trăi?

 

Şi totuși antonim la bine
Nu-i răul, nu-s decapitați
Cei suferinzi fără suspine
Care rezistă-asediați

Te voi iubi la fel și mâine
Iubita mea de azi și ieri
Pe rochia ta fără bretele
Splendid pictat-am primăveri

Distribuie prietenilor

Când vezi că-s aspru în privire
Nu-s cercetat de-un gând nătâng
Ci joc, ca un actor, o scenă
Rolul de a uita să plâng

Eu care-am biruit redute
Și m-am suit pe Everest
N-am să încerc capitularea
Căci ca pe moarte o detest

Știu că se surpă uneori
Nădejdi pe care-am pus beteală
Dar nu gonit-a Dumnezeu
Pe-Adam și Eva-n pielea goală

Știu, nu ți-e simplu, cerul doare
Cată pieziș vecini și frați
Dar nu suntem doar noi în lume
Unici iubiți asediați

Avem de-nvins, avem un drum
Noi l-am ales pe-ăl drept din toate
Putem vorbi fără vorbire
Imuni la frici și lașitate

E zori de zi, eu scriu din nou
Încerc s-aleg doar vii culori
Și dacă vorbe n-am, am slove
În călimara cu cocori

Azi, zice-se, e Înălțarea
Când s-a urcat la cer Iisus
Spun ”zice-se”, fiindcă sunt popi
Ce mută estul la apus

Şi totuși antonim la bine
Nu-i răul, nu-s decapitați
Cei suferinzi fără suspine
Care rezistă-asediați

Buni zori, iubito, buni zori lume

Vă jur, nu mi-am propus să mor

Iar dac-o să mă sting cândva

O să mă sting poate de dor

De iarbă, gene lungi, pridvor

 

28 mai 2020, Sângeru