Lucian Avramescu: Iubind zorii nu detest noaptea

 

Hei, grăbiţi-vă să cântați despre viață
Murmurați în gând, nu musai o arie din Traviata
Ceața e groasă jur împrejur pe pământ
Să profităm cât lumina vine chiar cu degetarul, nu cu găleata

Noaptea nu este sinonimă întunericului. Iubind zorii nu detest noaptea. Milioane de așchii de stele, din vasul spart al universului, construiesc cea mai fascinantă priveliște, pe care perechea de îndrăgostiți o privesc pe rând, sau, obosiți de iubire, amândoi deodată, cu mâinile sub cap.

Distribuie prietenilor

Noaptea a înstelat în mine amintiri, iar muțenia nu le-a șters. Noaptea plimbă pe cer Luna care locuiește în toate misterele. Poeții îi caută, mai de dinjos de Homer, trăsăturile de zeiță a nopții. E ba un ban de aur, ba un felinar astral, alteori un sân de femeie plin, care alăptează îngeri. Sfârcul ei e pe partea ailaltă, din pricina asta nu-l vedem, Luna având și ea pudorile ei.

Și totuși de ce mă opresc zilnic în zori și bat fără zarvă la porțile domniilor voastre? Ei descuie lacătele și lasă, discretă mai întâi, lumina să scoată umbrele din căptușelile văilor și culmilor, din turle și ferestre.

Zorii au poezie, dovadă că prind goală femeia care uită să-și lege seara părul, panglica aceea colorată fiind câteodată unica textilă care-i apără somnul.

Zorii dau drumul motoarelor lumii, comediilor din bâlciuri, lasă așternuturile răvășite fiindcă graba urcă deodată cu lumina. Străzile primesc sărutul de gumă al roților de automobile, după ce pe vremuri se lăsau înțepate de caii care cărau în calești prințese cu evantai.

Fiecare zori, spuneam ieri, este o renaștere. Ne naștem iar, fiindcă niște ore am fost fiii neantului. Uneori părem fiii ploii.

Nenăscuți, nu știm nimic din vremea în care nemuritorul nostru suflet ar fi trebuit să fie și să-și amintească. Primul test este al amintirilor. Ce-ți amintești din vremea prenașterii? Nimic. Murind ne întoarcem probabil în nedefinitul care a precedat venirea noastră pe lume.

Iată de ce trezirea, identificată cu zorii, ne leagă aproape electric la rețeaua cu nădușeli a zilei de ieri.

Viața, în somn, s-a retras puțin ca pe o insulă pustie și ne-a adormit sub plapuma stelelor după care acum ne-a înviat mintea și preocupările.

Zorii înseamnă reluare. Din pricina asta scriu în zori, nu doar pentru că muțenia mea ar tropăi mai nedeslușit, chemând discret bucuria în sufletul prietenilor mei.

P.S. Mulțumesc celor ce au transmis îmbelșugate urări de noroc, fiicei mele celei mici. Ea s-a născut la orele 13,00, dar la unu, azi noapte, a venit la noi în cameră să ne cheme la tort. N-a răbdat-o inima să nu-l taie. Eu i-am cântat, prima oară doar în gând, ”La mulți ani!”