Lucian Avramescu: Miroase luna a dezinfectanți

 

Sunt internat cu omenirea toată
Pe patul ăsta mare de spital
Spital ce are uși spre crematoriu
Și pare-un balamuc fără egal

Din New York la Saigon și în Alaska
Miroase luna a dezinfectanți
Poartă regina nopții strâmbă masca
Și medicii par blegi și deliranți

Pe orice parte te întorci totuna-i
Ca un cârnat e omul pe frigare
Și neîncrederea, surată cu minciuna,
Urlă în tine ne-ncetat și doare

Spitalul ăsta numit Terra-i nou
E ignifug, dar pe alocuri arde
Odăile care-au fost țări cândva
Lipsite-s de pereți și de stindarde

Ce-i de făcut? Nimic, nimic, nimic
Ne vaccinăm doar unii cu iubire
Destui își iau salvarea de la popi
Care au chip de drac în mănăstire

Ferească, spune unul, de mai rău
Așa e, poți fi jupuit de viu
Ceva mai înainte ca decesul
Să te înscrie apt pentru sicriu

Noroc cu înmulțirea de hiene
Unii le zic bipede prădătoare
E mama lor neîntrerupt borțoasă
Și fată nici că-i pasă, nici c-o doare
16 ianuarie 2021, Sângeru