Lucian Avramescu: Moartea umblă în șosetele unui copil

Merg, azi, duminică, pe malul Cricovului,
Soarele își încinge căldarea pe cer
Mi-am abandonat cizmele de ieri,
Trec apa în gumari,
Cleiul noroiului îmi fură unul,
Cricovul poartă mărgele albastre
Pe o parte și alta
Mărgelele se mișcă și unele mă strigă pe nume
Sunt pompierii militari din Mizil
Eu am venit cu cățelușa Odra
Am cumpărat-o de la un polițist din Scorțeni,
Are trei luni și arată ca o lupoaică adevărată,
Odra miroase fiecare munte de moloz,
Pe o fostă lucernă a mea
Zac un frigider, papucul care ar putea fi al unui copil,
Peturi, un preș și un tricou marinăresc
Caut, caută Odra, caută pompierii
Pe cer se rotesc patru corbi
Le urmăresc zborul înșelător
Un pompier militar face la fel de pe malul celălalt al Cricovului
Ne privim cu subînțeles
Amândoi gândim că păsările
Ne vor arăta locul
Corbii fac rotocoale încete pe cer

Un sătean spune: Copilul e în Dunăre acum!
Degeaba îl căutăm aici!
Un bărbat seamănă cu tatăl copiilor uciși
E fratele lui geamăn, îmi spune un tânăr încălțat în cizme de cauciuc
Eu renunț și la al doilea gumar
Noroiul e blând ca un mormânt
Cricovul copilăriei mele susură lin și tulbure încă
Măsor cu ochiul șase metri până unde s-a suit apa
Astă toamnă trebuia să tai un salcâm din grădina mea
Pe ăsta lasă-l că-i prea crăcănat
I-am spus drujbistului care-mi curăța livada
De crăcana lui s-a agățat mama celor patru copii morți

Soarele e o arătare pe cer
Mâlul miroase a drojdie acră
Câțelușa Odra adulmecă un morman de crengi, scânduri, resturile unui șifonier
Cu haine,
E aici, zice un pompier
Cangea lui scoate la lumină cadavrul unui animal de curte, negru și umflat,
Cadavrele miros
Pompierii caută nu un copil supraviețuitor
Ci cadavrul unui băiețel de doi ani
Eu trag cu mâinile din noroi un pantalonaș
Cârpa e goală

Distribuie prietenilor

Merg ca orbul prin locuri pe care le știu
Pașii mei desculți ascultă mâlul
Corbii s-au dus la vale
Mama copiilor, salvată de salcâmul pe care nu l-am tăiat,
A sosit de la spital
Copiii tăi sunt bine, îi spun vecinii,
Se joacă
Mințiți, strigă ea,
Plânge
Cu lacrimi pe care nu le mai are
Apoi mângâie în aer contururile copiilor pe care nu i-a născut
Culeg din mâl mâna unei păpuși
Pompierii militari miros aerul,
E cald
Cadavrele încep să miroasă,
E única speranță de a mai găsi
Trupul băiețelului de doi ani

Picioarele mele fără gumari
Iau drumul spre casă
Până în centrul satului
Oamenii care vin de la Biserică
Mă privesc ciudat
Când eram mic, nimeni nu se mira
Să mă vadă că umblu desculț

Satul bătrân vine de la slujba de duminică,
Părul meu alb a mai căutat încă o dată, zadarnic,
Șosetele copilului de doi ani
Trase pe piciorușele lui înghețate
2 iunie 2019, Sângeru