Eu spun: Planeta a devenit o pasăre întunecată căreia
Ceva sau cineva îi smulge fulgii, făcând-o să arate jalnic,
Puțin lipsește și aripile cu totul îi vor fi smulse
Ecoul vorbelor mele mute răspunde:
Planeta e o tablă de șah
Pe care mor regi și pioni
Eu întreb: E o crâncenă încleștare?
De ce ar muri piesele toate de pe tabla de șah
Dacă nu e război?
Ecoul, ca orice ecou, mă răstălmăcește:
Pacea e forma în care se deghizează
Orice bătălie pe viață și pe moarte
Un savant intervine: Dacă nu ne trezim nici în al doisprezecelea ceas
Al treisprezecelea nu va mai exista
Un medic se bagă în discuția fără cuvinte: Al treisprezecelea ceas a început,
Auziți cum respiră
Miile de condamnați la moarte?
Ei se află aliniați pe orizontală
La ceea ce numim Terapie Intensivă
Acela e purgatoriul, iar purgatoriul e plin,
Ușa lui se deschide doar spre moarte
Și rareori morga dă afară câte un condamnat la viață
E frig pe însoritul pământ
O vietate microscopică a luat ostatec universul
Inteligența ei este net superioară inteligenței umane
Spune același savant
Se va face curând miezul zilei, dar și mai curând
Miezul nopții
Iar tabla de șah a dispărut din vremea cruciadelor,
Matul a fost dat, dovadă înțepenirea în fotografie
A celor prinse în mișcare cândva
Dar cine va rămâne să interpreteze acel vesel instantaneu?
