Omul a inventat avioane să zboare
În cosmos s-a suit cu aprinse rachete
Dar nu știe cum să doboare
Un virus amârât, omorând sadic fără regrete
Hei, deștepților de americani
Rușilor care zguduiți planeta cu pasul de defilare
Nu aveți în Gulagurile voastre
Și pentru corona ăsta o ermetică închisoare
Vă uitați cu lupa în creierul meu
Cercetați de pe Marte, ce au femeile între picioare
Vedeți tot, știți tot
Dar savanții voștri nu pot vindeca o lingoare
S-a dat Terra cu cracii în sus
Avioanele pentru zbor inventate
Stau toate la sol, ruginind ca niște tractoare
Roase de șoareci și de inutilitate
Domnilor culți în cap, domnilor avuți,
Domnelor înmulțite academii
Cururi late și învățate cu hemoroizii
Vă avertizez că au început să moară copii
Ne întoarcem în peșteri? Doar peștera ne-a mai rămas
Omul va coborî din nou pe patru picioare?
Pitecantropilor, voi din lumea avută
Bogatelor țări, scoateți-vă savanții la înaintare
Eu, ce fac eu ca poet? Mă revolt,
Strig cu toată muțenia mea cât pot de tare
Pot mângâia cu un vers suferinzii
Dar nu-i pot ridica pe morți în picioare
A fost unul singur, uriașul, divinul poet,
Se numea Iisus Hristos, punea la loc morților respirația în plămâni
Cuvintele lui care erau niște versuri
Izbuteau să facă din criminali, oameni buni
Trezește-te omenire, se face târziu pe planetă
Toate nu mai sunt ce-au fost, erele nu mai sunt ere
Cresc copacii cu vârfurile în jos
Doar politicienii rămân cei mai mulţi neschimbaţi – hahalere
1 august 2020, Sângeru
