A.M. Press
Ultimele stiri din Romania!

Lucian Avramescu: ”No, hai!”

0 144

 

O linişte de convoi mortuar mână România către alegerile prezidenţiale. În convoiul care acompaniază mortul spre groapă se mai aude uneori glasul de scapete al unui țârcovnic, iute stins de liniștea pașilor care lunecă reculeși spre țintirim. Nimeni nu bocește, nimeni nu se revoltă fiindcă mortul mai avea viață în el. Convoiul așteaptă absent să se isprăvească totul , cu prima lopată de țărână azvârlită peste sicriul în care nimeni nu mai știe cine se află decedat, sechestrat între inele aurii, dar ce mai contează.

Campania gălăgioasă, care-și zornăia pe ulițe gălețile, pitorească până la urmă ca un iarmaroc, s-a stins democratic, potolită cu furtunul pompierilor care amendează ca periculoasă orice scânteie. Scânteile nu ies și pentru că amnarele, fiind din cretă și gumilastic, nu fac flăcări de război, ci un fum vag de pace bleagă și de balegă.

Cineva cerea mai ieri o dezbatere între cei 14 candidați. O păruială acolo de idei și o confruntare patriotică ne mai scotea din monotonie. Circul, cu toate riscurile ca un clovn să se înece în saliva glumei proaste, iar un atlet/atletă să cadă pleoșc de la bârnă, antrena totuși curiozități și îngăduia vioiciunea pariurilor ca la box. Aș! Toate curg ca o gârlă fără valuri, în câmpie, iar președinții prezumtivi și-au adunat, într-un ghemotoc de gândire machiavelică, întreaga filosofie: o propoziție scurtă, ca o coadă de câine tăiată.

Unul zice că vrea o Românie normală și cu asta, după atâta sforțare intelectuală, s-a tras la umbra Cotrocenilor să-și șteargă nădușeala de pe frunte. Alta, care-i dată în sondaje ba pe locul șapte, ba pe locul doi, în funcție de bacșișul încasat de ăi care numără opțiuni, promite, într-o fustă mulată pe anatomie, să stea alături de fiecare dintre noi, ceea ce mă cam sperie, cu toată îngăduința mea democratică față de femei, fiindcă am și eu oarece standarde.

Unul ordonă pe afișe să fim fericiți, iar altul, cu barbă, care îl făcea prost pe tată-său, băgându-se el în față la un interviu luat bătrânului, promite educație, ”fiindcă mulți suntem deștepți”. Asumarea de a fi întâiul dintre culții în cap nu mai trebuie argumentată, loaza defunctului autopremiindu-se. Actorul care a jucat politic în primul guvern postrevoluționar, Verdeț, joacă și el moale și constant, umblând pe bicicleta personală a modestiei prin țară să convingă lumea că el nu are cu nimeni nimic. Asta da bătălie de prințipuri și idei neicusorule!

Am asistat, pe uliță, la un dialog șarmant în care un puști cu mustață e întrebat ce vrea să se facă. Dragnea! – a răspuns decis. Dragnea nu e o meserie! Ba e și încă una bănoasă! Măi flăcăiaș, ăla de-l numiși e azi la mititica! E, zice tânărul, dar iese și când iese e și mai bogat decât acum. Vrei să spui că te faci politician? Îhî!

Dar să mă întorc, după această acoladă tristă, dacă n-ar părea umoristică, la subiectul conciziei discursurilor electorale care preced marea alegere de la Cotroceni. De ce și-au pitit oamenii și oamele astea volumele imense, presupun, copertate savant în scăfârlie, ale gândirii politice cu care câștigătorul ne va ferici, într-o propoziție doar, cât coada amputată a unui cățel? Ce-i oprește să se dezlănțuie, bubuind ca Ștefan cel Mare în fața posterității și viitorimii, dintr-o faimoasă piesă?

Răspunsul l-am aflat reanalizând nu prezumția de lașitate, ci cultura de bun simț a acestor culți în cap. Toți sunt savanți.

E o piesă a lui Beckett, nu cea cu ”Așteptându-l pe Godot”, ci alta, cea mai scurtă piesă din dramaturgia universală, care poate fi rostită într-o singură respirație a unui actor. Mi se pare că piesa se cheamă chiar ”Respirația” sau ”Răsuflare”. Candidații noștri, cioclopedici toți, cu ampla rufărie a minții intrată la apă, concentrată adică (dintr-o izmană rezultând un chilot cât o ață petrecută prin despicătură), ne-au dat proba că pot, că știu, că nu-s asemeni altora mari de pe planetă, de prin germanii și americi, președinți guralivi neisprăviți care se ceartă zilnic.

Și apoi nu Avram Iancu a rostit în fața împăratului de la Viena cel mai scurt discurs politic: ”No, hai!” Să mă ierte Crăișorul Munților pentru insultă.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More