N-am decât mărțișoare de cuvinte,
Nu mă pricep să-ți aduc un cadou Lancome,
Nina Ricci și cu atât mai puțin un mărțișor Mercedes,
Ți-ar strivi, cu anvelopele lui uriașe, pieptul fragil,
Dar îți pot dărui inelul de logodnă al unor cuvinte
Care ies, ca sângele, pompate direct de inima mea
În arterele sufletului tău
Fiindcă sufletul, am aflat, circulă ca sângele prin Vene și artere
Și nu se culcă niciodată pe urechea uitării

Ce ți-aș putea dărui de ziua ta, dragoste,
Femeie a nimănui, dar mereu a mea,
Fiindcă chiar și când nu te cunosc,
Nu ți-am mirosit părul
Și nu ți-am sărutat duda înverșunată a sânului,
Tot iubita poeziei mele rămâi?

Dacă desfaci această scrisoare
Modestă ca mina de pix a unui poet
Și înaripată ca un lăstun,
Ai grijă să nu sângereze
Fiindcă la colțuri e lipită cu mine
Din lipsa unui lipici convenabil

Nu te speria dacă un cuvânt sau altul te sărută,
Ferește-te cu stângăcie
Ca și când n-ai avut timp să te aperi

Închei, petrecând aripile mele
Una peste alta, împăturindu-le cu tine în mijloc,
Floare a primăverii care abia răsari

Lucian Avramescu, 8 martie 2018, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]