Lucian Avramescu: Odaia mea avea un pat și-o masă
Eram student, plângea un vânt pe-afară
Odaia mea avea un pat și-o masă
Pe masă nu prea avea loc mâncarea
Nici cea gustoasă, nici cea negustoasă
Mâncam teancuri de cărți nemestecate
Aperitiv era un pic de Kant
Apoi mă îndopam cu Poe, Rimbaud
Și burta-n cap mi-era de elefant
Nu-mi permiteam siestă și hodină
Cum îmi îngădui uneori acu
Fiindcă-n pat, cu trupul de sulfină
Mă așteptai, vers fără rimă, tu
19 ianuarie 2021, Sângeru