Lucian Avramescu: Papornița votantului din mine, uitată în gară
Joc acasă șah cu mine. Pierd nebunii, iau caii. Recuperez o tură. Ieri, cu anticipație, fiica mea cea mică și-a serbat 12 ani. Era atâta gălăgie că n-am apucat să-i spun cât o iubesc. Ea împlinește pe 13, la orele 13 și 13 minute, că eram de față la maternitate, vârsta de care am zis.
Azi, ușor mahmur, soția mă prepară pentru vot. Îmi dau șah și evit, la mustață, matul. Ea zice să mă grăbesc, să ne grăbim.
La Sângeru e soare cât să acopere o vară și ceva. Nu poți pleca în nădragii cu care dai de mâncare vitelor. De ce n-aș pleca echipat ca de munca în gospodărie? Te văd doamnele din comisie și pe mine mă critică! Votul face parte din gospodăria vieții mele.
E vară în toamna asta care se varsă dulce, nițel zaharisită, în iarnă. Diabet al anotimpurilor. Azi merg la vot. Votul de azi va pune carne pe unul din cei doi candidați care nu cad prin sită. Ăilalți, 12, sper să nu greșesc, pică prin găuri. Mici, frumoși ca neghina, nedreptățiți ca bobul de grâu. Cei mai buni sunt ăia care pierd, mi-a zis cineva. Ei, na! Râmân în sită două nuci mari, umflate cu votul.
Merg să votez mai pe seară ca huhurezii, ca bufnițele, ca gâștele sălbatice care vin stoluri, în unghi, din Nord, și gâgâie pe cer să anunțe începutul migrației sau încetarea migrației.
Deocamdată papornița votantului din mine a rămas uitată pe peron. Muierea îmi dă brânci să mă îmbrac frumos. Eu vreau să rămân echipat la fel, cum dau lucernă caprelor pitice, cameruneze, și dau cu țesala pe spinarea poneiței Peticica.
Te vede lumea!
Și dacă mă vede, ce? Țăranii votează cum ar merge la desfundat sau la coasă, la prășit buruieni sau la semănat pătrunjel și rândunici. Hai …