Lucian Avramescu: Rugăciune în nesingurătate

 

Mi-ai dat destule, Doamne, mulțumesc
Ca-n stupul plin în mine loc au toate
Și m-ai ferit, prin glasul îngeresc,
De-acel blestem numit singurătate

Ziua se-arată ca un sol la geam
Noaptea cu stele multe mă veghează
Și-l lași să stea destul peste program
Pe îngerul ce mi l-ai dat de pază

Îmi fac o socoteală, unde-i gol
Fără să dau din gânduri și din mâini
Și-oricât mi-aș da cu umbra mea ocol
Găsesc c-am pus pe orice masă pâini

Azi am umblat printr-un oraș mai amplu
Văzut-am oameni cu priviri pierdute
Și mut m-am întrebat ce e cu ei
Pe piatra frunții cine le-a pus cute
Și de ce nu e nimeni să-i ajute

Și eu am cute pe obraz și-n gând
Dar gândurile-s vii și odrăslesc
Și toate au un rost, fac munți zburând
Și pentru asta, Doamne,-ți mulțumesc

14 ianuarie 2021, Sângeru