Somnul refuză să-mi fie prieten. Voi, cu care, mut fiind, vorbesc în gând, întovărășiți cu căldură drumul meu către planul de a duce la bun sfârșit Biserica de Piatră din Livadă. Este, precum știți, închinată Maicii Domnului și a sporit spre cer mai mult decât nădăjduiam, Muzeul Pietrei.

Ieri, vineri, au sosit de la Cluj, conform comenzii și înțelegerii, vitraliile care au adus lumină și artă bisericească, naosului rotund, de fapt Grotei de piatră a Nașterii. Aici se pătrunde întâi din Pridvor și, de la un opaiț, simți în nări miros de ulei și ceară. Truda de o zi a montării, consumată în tăcere de ardeleni, a înflorit locul, aducându-ne-o pe Mama Pruncului Divin mai aproape. Singur nu mai puteam face acest pas, dar împreună cu voi l-am pus în lucrare.

Vitraliile de ieri le-am plătit împreună, eu și voi, pe din două, iar pentru asta vă mulțumesc cu dragoste. Ne-a costat acest pas pe puntea înaltă a făptuirii, 15 400 lei, însemnând vitraliile pentru o fereastră și două uși. Între timp s-a lucrat la finisaje de ziduri cu trei oameni, iar o căruță cu cal a avut misia curățirii de scânduri și de alte cele a șantierului, preparându-ne să întâmpinăm prima zăpadă care se vede spre piscuri.

Vom lucra în interioare și peste iarnă. Iconografie, mobilări și altele. Am mai comandat șase vitralii pentru ferestrele naosului cu cei doi meri în interior. N-am îndrăznit să mă avânt și spre cele opt vitralii necesare etajului turlei principale. Cu totul, mai sunt de făcut paisprezece.

Cam acestea am avut de raportat coacționarilor mei în îndrăzneala de a înălța o rugăciune din piatră și raze de stele către bunătatea Născătoarei de Dumnezeu.

S-a făcut cinci și ceva și e vremea să vă spun, cu iubire, buni zori! Să aveți o zi de care să vă fie drag!