Lucian Avramescu: Scrisoare matinală. Nu te da bătut, omule!
Buni zori! Nu te da bătut, omule,
Dumnezeu te-a lăsat să ai grijă de planetă
Va fi bine, afară mi-a căzut pe ceafă o picătură de ploaie
Caldura ei rece vine din cer, indicând o privire discretă
Firule de iarbă, nu te uita în pământ
Știu că e o secetă mare, seceta e coronavisul tău
Dar azi, presimt, se va întâmpla minunea ploii
Va încolți arpagicul, șuvoaiele vor duce la vale ce-i rău
Iubito, închide televizorul,
Privește doar zborul zigzagat de albine
Știi că nu mai pot să-ți spun cu vorbe te iubesc
Sunt mut, dar iubirea mea nu-i în carantină pentru tine
Umblu prin grădină în căutare de ploaie
N-am pelerină antitristețe, pielea-mi asudă
Promit să nu răcesc, dar mi-e milă de căpșuni
Văd cum se usucă, deci paparudă rudă, vino de le udă
Au secat fântânile cu omenie
Nu mai au apă nici să stingă dorul unui copil
De părinți, care-s plecați undeva în neant
Bunica s-a prăpădit, iar bunicul trage de picioare cu mersul debil
Și totuși, și totuși, și totuși
Nu te da bătut omule, e o reluată încercare
Dacă n-ai unde să te scalzi
Inventează-ți, fiindcă mintea ta poate, propria mare
Ai – am citit eu – resurse de inventivitate nebănuite
Și ai fântâni nesecate de suflet în tine
Important e să vrei
Buni zori și nu te da bătut, caută-le bine!
20 mai 2020, Sângeru