Lucian Avramescu: ”Șocul viitorului” a devenit șocul prezentului

Instalarea muţeniei mi-a confiscat plăcerea pălăvrăgelii, în care excelam uneori, și mi-a dat ca recompensă mai mult timp de gândit și observat. Nu-mi mai întrerup interlocutorul și-l las în voie să spună tot ce are de spus, nu mereu întâmplări sau idei care să merite interes.

Americanul Alvin Tofler, acum o jumătate de secol scria ”Șocul viitorului” la capătul unor investigații care au presupus răbdare benedictină și acceptarea atrofierii oricărei ambiții personale. El scrie și despre ”dezorientarea în masă” ca principal pericol al viitorului, după ce a ascultat sute de universitari istorisindu-și cercetările și expunându-și neliniștile.

Cartea, pe care am citit-o în studenție, m-a impresionat fiindcă, față de alți filosofi sociali, Tofler nu neglija cazuistica. El povestea cum un american, director de ceva, pleca cu avionul din New York dimineața, dus la aeroport de un șofer al firmei, apoi în orașul unde muncea, aflat la distanță mare fiindcă SUA e un fel de continent, era luat de altă mașină și dus la birou. Seara o lua îndărăt – autoturism, avion, autoturism. Omul acela parcurgea într-o zi mai mult decât un alt american cu o sută de ani în urmă, într-o viață. Citind atunci, m-am gândit la străbunica mea de mamă, lângă care am copilărit și pe care o evoc adesea. Ea n-a mers niciodată mai departe de locurile de prașilă sau alte munci agricole din Sângeru. Agricultura, atunci, extrăsese omul din stadiul de vânător și-i dăduse o liniște săracă dar durabilă, îi îngăduia să iubească și să se bucure de răsărit.

Distribuie prietenilor

Dar să mă întorc la ”dezorientarea în masă” care ni-l face din nou contemporan pe Tofler. Pandemia de azi care are câteva variante de nume, sute de vaccinuri neomologate, deci niciunul, victime inocente și călăi prin ignoranță sau cruzime imbecilă, a întors planeta cu fundul în sus.

Niciodată o plasă mai compactă de derută n-a acoperit omenirea. Războaiele, chiar mondiale, n-au fost atât de mondiale ca acest necunoscut și ignorat coronavirus care devine pe zi ce trece mai agresiv, profitând nu de moliciunea speciei om, ci de îndârjirea ei de a se arăta ignorantă și rea cu ea însăși, calică și perfidă, făcând bani din propria-i moarte.

Dezorientarea este colectivă chiar dacă unii fac pe deștepții, lățind stadioanele pe care zburdă boala, strivindu-i pe amărâții de la terapie intensivă, distrugând perspective și elanuri. Ce sintagmă mai potrivită decât ”dezorientarea în masă”? Mor fabrici, moare cu totul industria, s-a ales praful de turism. Omul se întoarce la grotă, nu să supraviețuiască, ci să își ia adio. Lumea, în întregul ei, și-a epuizat resursele de inventivitate, savanții au devenit anevoioși în gestul epocal, iar liderii mondiali sunt hahalere.

Dezorientarea în masă? Da, Alvin Tofler! Acum o jumătate de veac puneai un diagnostic exact al neputinței, perfect valabil acum. Un acum care a făcut pe din două lumea: cei lucizi în neputință și cei care s-au asociat cu dezastrul. Un mare gânditor român, cu părul alb, spunea că – așa cum se arată la față planeta oamenilor azi – nu mai e nimic de făcut.

Să fie așa? Nu știu. Vă doresc o zi în care ”dezorientarea în masă” să vă ocolească, iar lumina dimineții să vă umple urmele pașilor, însemnând un traseu al bucuriei de a trăi .

P.S. În dimineața asta, la orele  6.00, mama a izbutit să mă nască. M-am dovedit gălăgios, înțeleg, orăcăind ca din gură de șarpe, revers al muțeniei de azi.