Lucian Avramescu: Șpaga, ca oxigenul!

Politica a devenit, nu doar la noi, dar mai ales la noi, un motor hapsân care funcționează cu oxigenul șpăgii. Din pricina asta lucrările pipernicite care se mai fac pe ici pe colo în mioritica noastră fundătură par neisprăvite. Un constructor care și-a mutat muncitorii în Franța mi-a povestit că nu mai putea.
Păi 10 la sută nu se bagă de seamă la lucrarea de asfaltat o potecă și schimbat țigla unui acoperiș! – dau eu cu presupusul.

Ba da, zice el, dar cine ți-a spus cifra asta?

Cine? Presa are surse, lumea mai scapă la o bere adevăruri dureroase. Unii zic că politicienii s-au umanizat: cer doar șapte la sută!

Distribuie prietenilor

Ei, află, zice constructorul, că s-a ajuns, la lucrări care uneori se fac doar pe hârtie, la comision de 80 la sută! Înțelegi?! 80 la sută înseamnă tot. Tu, ca investitor, ca firmă nu te mai alegi cu nimic. Dacă nu dai, ești trecut pe linie moartă.

De ce bagă procurorii în arest și oameni de afaceri, oricum împuținați și nu bagă doar politicieni corupți? Nimeni nu dă șpagă că vrea el, ci pentru că se vede răstignit pe crucea asta care e blestem național, de la o primărie de sat până-n pânzele care ar fi trebuit să fie albe ale Parlamentului. Șpaga e școala cu care se dă admiterea în politică, șpaga a omorât în România șoselele, gările, a suspendat căile ferate, a negustorit criminal industria. Șpaga a umplut de râie spitalele și nu coronavirusul, șpaga decide ce și cine construiește, dacă e ceva de furat. Fiindcă am început să vedem, în spatele fiecărui zid care se suie și se oprește, umbra șpăgii.

Circula un fel de banc cu un pod peste gârla de la marginea unui oraș. Bugetele naționale au alocat aceeași sumă în România și în Germania. Banii – aceiași. Podul – de același calibru. După un timp podul nemțesc era gata, cu benzi și parapeți înalți. Cel din România era o punte de scândură, care a fost spulberată la prima viitură. Păi unde s-au dus banii podului românesc? – au întrebat trimișii unei comisii din galaxie.

Vedeți dealul ăla? Era pustiu. Acum ce vedeți?
Un cartier de vile de lux și mașini elegante care fac acolade printre ele!

Ei, acolo e podul!

Jucată astfel la barbut, țara mea, încăpută pe mâna unor din ce în ce mai perfecționați și nesimțiți șpăgari, e cum e. Bună dimineața!