Am auzit, cutremurându-mă, revolta explicită a doi primari italieni. Unul încheia oratoria lui sinceră și bine articulată cu interogația – ”Sunteți tâmpiți?” Mor oameni lângă noi, mor părinți și bunici, muriți și voi care sunteți tineri și vreți petrecere de sfârșit de an? Ați înnebunit? Trimit peste voi nu pompierii cu furtune de apă, ci cu furtune cu flăcări!

N-am regăsit strigătul de revoltă al primarului (”sindaco”, în italiană) în răgnetul de disperare și revoltă al unui primar român. Sigur n-aș forța-o pe delicata primăriță Firea, a Capitalei, nici pe primarul Ploieștilor, cu care n-am avut cinstea să dialoghez vreodată, cu toate că-s ”cetățean de onoare” , la o asemenea sforțare sufletească. E prea mult iar alegătorul trebuie mângâiat pe chelie, chiar dacă sub piele destinul l-a scris la viitoare decese. Emoționantă rămâne reacția gospodarilor comunităților italiene, în care mor și mor și mor oameni, iar inconștiența semenilor merge în pas de vals mai departe, iar ei se autostrâng de gât spre a-i trezi pe ”tâmpiți”, apre a-i scula din somnul cel de moarte.

Lipesc imaginea incriminată de italian, care și-ar fi bătut fizic puștii gata de paranghelie, eventual bând din același ”bicchiere” (pahar), cu grătarele care au sfârâit duminică nu doar în Pădurea Băneasa, ci și în curți de la țară unde au sosit ”stranierii”. Nicio revoltă asasină. Poliția a transmis duioase recomandări de pe spinările unor splendide cabaline, primarii s-au tras la umbră, celula de criză guvernamentală a dat un ordin ”militar” de luptă, cu prudența și moliciunea de catifea cu care curta o fecioară, să n-o facă să fugă în noaptea nunții.

Sunteți tâmpiți, tâmpiților? Suntem și ne mai facem!

La Zagreb, capitala croată, pe unde mi-am plimbat cândva pașii, s-a zguduit pământul. E la doi pași de noi. Casele din centrul vechi au vărsat geamuri și mormane de cărămizi pe trotuare. Au fost și morți. ”E tot ce ne-ar lipsi!”, comentează amar un cititor al AMPress.