Lucian Avramescu: Tu cum ai învățat literele tăcerii?

 

Ce să fac cu stelele dacă n-am noapte
Ce să fac cu picioarele dacă drumurile îmi sunt din aer?
De aripi aș avea nevoie

Ce să fac cu ochii mei dacă nu știu să citesc cu ei
Decât literele verzi din ochii tăi?
Și în podul palmei citesc
Cu buzele linia sărutului
Iar tu îmi ești îndeajuns pentru vedere

Nu există, spuse vocea care locuia în nevocea mea,
O linie a sărutului
Așa cum nu există o linie o vorbirii cu tăcere
Există doar linia vieții
Și linia copiilor din flori și din muguri și din pietre

Există, spuse din nou vocea, linia întâmplării
Și a dragostei la prima vedere și la a treia vedere
Care este între degetul inelar și genunchiul mijlociu
Și între clavicula mâinii drepte
Care stă aplecată peste umărul din șold al coapsei tale

Atât de încurcat e trupul dragostei
De nimic nu se mai potrivește la locul lui?

Toate se găsesc între ele
De parcă ai spune un cuvânt, tu, cel ce cuvântezi
Și apoi în tine îl tragi îndărăt
Ca pe o pasăre pe care o inspiri cu aripile ei cu tot
Sau, pentru a pricepe mai bine, ca ecoul,
Cel care se întoarce cu polenul singurătății pe umeri
Dar egal sieși

11 ianuarie 2021, Sângeru
Din volumul în pregătire ”Poeme mute”