Lucian Avramescu: Un american a fost întrebat care-i președintele țării lui? Habar n-am! – a răspuns el

Un american a fost întrebat care-i președintele țării lui? Habar n-am! – a răspuns el, nemulțumit de o întrebare care n-avea legătură cu viața și preocupările care-l frământau. Nu m-am mirat, așadar, aflând că singura locuitoare a unui sat din Carpați, vie încă în vizuina bătrânei și povârnitei ei case, a răspuns la vizita stranie a unor vietăți care-și ziceau reporteri, că președintele țării e Ceaușescu. Putea spune la fel de bine Decebal sau Baba Dochia. Timpul se oprise undeva, pusese punct, iar ea trăia în afara lumii.

Omul e social. Fără cafenea, scriitorul sucombă, Capșa dând o generație de clasici. Poate că de aceea protestează, aud, cârciumarii, răzvrătiți că trebuie să închidă la 22,00 și să deschidă tormai la șase dimineața când Palmierul, cel mai lung pilangiu din Tisa, sat aparținător de Sângeru, își bea tacticos prima poșircă de înviorare.

Mut fiind, de un timp care curge static, așa cum picură stalactitele, după secunde care țin un an, pusă mie întrebarea ar suna la fel de nedumeritor.

Distribuie prietenilor

Sunt fericit diminețile devreme când sunt confruntat doar cu mine însumi și nu am dat încă nas în nas cu oamenii care pot vorbi și au curiozități interogative. E singura perioadă a zilei când locuiesc singur pe pământ, gorilă albă trezită deodată cu fluturii și albinele, păstrând în minte – reziduu supărător – facultatea dizgrațioasă de a gândi.

Buni zori, prieteni! Fie-vă vouă ziua plină de tumult și luminată de soarele aprig al lui august, lună care pe mine m-a îndesat în alt an de viață. Trebuie să-l țin minte, fiindcă, atunci când se trezește, societatea m-ar putea sancționa dacă nu știu.