Ambii candidați evocă, obsesiv, constituționalitatea. Și când se apără și când atacă.

Viorica Dăncilă spune, și azi, că Ordonanța 13 este constituțională și, fiind vorba de o lovitură de stat în 10 august, bătaia administrată de jandarmi plebei, inclusiv unei prietene a mea, scriitoare ploieșteancă venită din America să protesteze în Piața Victoriei, în felul ei tăcut, a fost tot constituțională. Curat nconstituțional, dar umflați-i!

Iohannis umblă cu pesmetul constituționalității în gură, ajuns un fel de gumă de mestecat. Constituția rânjește prin dantura lui masivă, vorbele, cu lungi pauze între ele, se feresc să nu calce în ciubotele silabelor Constituția. În limitele constituționalității a apărat democrația de hienele pesediste care erau cât pe ce s-o sfârtece, a tăcut curat constituțional, când a dat-o afară pe Kovesi fiindcă risca să faulteze, prin comportament, democrația. Constituțional, cu umerii și spinarea, a apărat statul de drept să nu se rupă.

Când nu s-a opus la mârșăvii și la legi cu dedicație, clipind șiret cu genele vopsite sau dându-se bleagă, Dăncilă, unsă premier, n-a putut fiindcă, zice azi, era prizonieră a lui Dragnea. Dar când a trimis 700 de mesaje Europei să spună că Ordonanța 13 e constituțională, ferindu-l de pârnaie pe mentorul ei, cum era?

Prostia și lașitatea – aici mă refer la ambii candidați – or fi constituționale?

Candidatul Dăncilă, care a suit în cea mai mare viteză toate treptele ierarhiei politice, de la Videle la Bruxelles, unde nouă ani s-a menținut patriotic și igienic departe de învățarea unei limbi străine, a ajuns – ca servitoare docilă a lui Dragnea – premier (docilitate care s-a stins odată cu intrarea ăluia la mititica), se vrea acum iute și legitim președintele României. De la daci încoace, adică în șirul Burebista, Decebal (regi), Mihai Viteazul și Stefan Cel Mare (domnitori), Ceaușescu, Iliescu (președinți), Dăncilă se vrea în manualele de istorie, cu locul ei în șir. Repede, pe picior, învățând meseria de șef de stat și statul pe scaunul de la Cotroceni, preparat pentru Carol I , Dăncilă se vede aptă să dea mâna cu împărații  și să dialogheze de la egal la egal și-n Biroul Oval de la Casa Albă și-n Biroul Oval de la Kremlin, cu puternicii versați ai lumii.

Întrebam mai devreme, cu o curiozitate neliniștită, ambii candidați, dacă prostia e constituțională?
Acum o întreb doar pe doamna Dăncilă dacă nu cumva, descoperindu-și capacitatea de a turui verzi și uscate, inclusiv ținând-o gaia mațu că e strălucită la matematică după ce tocmai faultase o formulă elementară, îngâmfarea asta nu e prea de găină care cotcodăcește fără să facă ou?

Prostul până nu e fudul nu e prost destul, se zice la noi. Cum naiba să chemi, cu îngâmfare nemărginită, ziariștii să ia lecții de matematică de la tine când tocmai, lâudându-te că ești meditatoare, te-ai făcut de spanac neștiind ceea ce învață copiii în clasa a cincea?

Ezitasem, prima oară, să merg să votez. Auzindu-te azi cum îl chemi pe ălălalt, pe care crezi că-l dărâmi cu elocința, plină de tine ca un cartof îndopat la partid cu chimicale, la o dezbatere în care tu ești Cassius Clay, Hillary Clinton, Madonna, Ecaterina Teodoroiu, ai reușit să mă enervezi. Mă scoți din casă madam. Muțenia ăluilalt mă obligase la resemnare. Tu mă chemi, pe ploaie, să votez.