Lucian Avramescu: Măi nemernicule de stat român, nu-mi mai arăta porcul ăsta gras!

 

Ceea ce se petrece zilnic, de câteva luni, preponderent în ecranul televizorului, nu e doar o hidoșenie insuportabilă, ci o înjurătură de mamă a fiecăruia dintre noi. Cel mai monstruos personaj, fătat de natură, într-un moment în care a vrut să arate treapta cea mai de jos a putregaiului lighioanei om, se cheamă Gheorghe Dincă. De luni de zile, creatura asta se îngrașă, hrănită abundent de statul român, bărbierită mereu proaspăt, frezată și pomădată, ajunsă mai ceva ca un erou de Hollywood.

Hiena asta nenorocită a apărut, în viața noastră și așa chinuită de nedreptăți și tragedii, ca ucigaș în serie. Violator și asasin sadic. Jivina asta cu privire de șacal și porc, în combinație lugubră, care râde spre camerele de vederi, care-și arată mândru pectoralii, care întreabă în batjocură avocații sau ziariștii care îndrăznesc să-l atingă cu o întrebare, dacă n-au vreo fiică de violat, că el e dispus s-o rezolve, ne e îndesată, jivina asta, mereu și mereu în ochi ca un puroi.

Distribuie prietenilor

Statul român e criminalul în serie, am scris  atunci, în primele zile ale nenorocirii. Statul român, pitit în spatele unor indolențe, numit, acest stat, 112, se face vinovat de uciderea în serie a fetelor din Caracal și a altora, sute sau poate mii, neștiute.

Statul român ni-l bagă pe gât de luni de zile pe netrebnicul care râde și se îngrașă. Nu lipsește mult și-i dă drumul. Nu lipsește mult și-I aruncă în uliță, ca pe alți 20 000, să ne salutăm cu el.

Măi nemernicule de stat, cât mai ai de gând, cu toți procurorii tăi care păzesc noaptea desfășurarea nestingherită a unui măcel urmat de incinerare, să ni-l arăți ca pe un actor pe criminalul ăsta dovedit?

Ce dracu vă mai trebuie să aflați, de ce probe mai aveți nevoie, domnilor procurori care ieșiți la pensie, că așa a decis, înțeleg, un pușcăriaș Dragnea, după 20 de ani de asudat la unul sau cinci dosare ca ăsta, pentru a-l băga în fundul celei mai întunecate temniți pe monstrul numit Dincă?

Nu vă răsună în urechi glasul copilei Alexandra care plângea disperată că e legată cu sârme, că e bătută și violată, iar frica ei anunța că va fi ucisă curând? I-ați găsit AND-ul în patul și casa monstrului, i l-ați găsit în cenușă și oase, ce dracu mai vreți? Băgați-l să putrezească de viu acolo unde îi e locul, chinuindu-se cum el a chinuit.

Monstrul însuşi a recunoscut, fiindcă el e mândru de isprăvi, se laudă în celulă cu virilitatea lui ucigaşă. Sunt probe cu duiumul. Ce aveți cu noi, fiindcă hapul ăsta ucide prin prezență sau face, Dumnezeule, prozeliți?

Să lăsăm procurorii să-și facă treaba! Încă nu-s lămurite crima a doua și altele posibile!

Păi judecați-l parțial! Pe ce știți fără dubii. Judecați-l pentru strigătul Alexandrei în pustiul statului român! E destul, arhidestul pentru a-l îndesa în pușcărie pe viață.

Dacă în strania moșmondeală cu care vă mișcați mai găsiți alte dovezi, mai judecați-l o dată și încă o dată, condamnându-l la zece vieți de pușcărie, fiindcă pedeapsa cu moartea a fost abolită, iar pe bunicul uneia din fete nu-l putem lăsa, cum cere, să-i scoată ochii.