MIhai Ionac (45 de ani), şeful Clinicii de Chirurgie Vasculară din Spitalul Judeţean Timişoara şi unul dintre cei mai buni doctori în microchirurgie din ţară, este de părere că doctorii care primesc şpagă de la bolnavi ar trebui să plece din spitalele de stat în cele private.

El mai spune că singura motivaţie de a rămâne acum în ţară  este pasiunea pentru meserie.

Adevărul: Ce operaţii aţi avut azi (miercuri – n.r.)?

Mihai Ionac: Un tânăr fumător care a venit cu arterele aproape înfundate la unul dintre picioare şi o pacientă în vârstă, bolnavă de diabet, care a venit cu o leziune la un călcâi

– Ce dotări v-ar fi trebuit pentru o operaţie care să respecte standardele?

-Îmi lipsesc mănuşi de calitate. Noi (echipa care intră în operaţie – n.r.) trebuie să ne izolăm complet ca să prevenim infecţiile, care pot însemna pierderea vieţii sau a membrelor pacienţilor.

-Ce le-aţi mai spus pacienţilor să cumpere? Au cumpărat tifon, seringi, trusă de perfuzie, de două zile îşi cumpără şi ser, fire de sutură. Aceste materiale costă aproximativ 400 de euro. Uneori, dacă este nevoie, trebuie să-şi cumpere şi proteza.

-Cine le spune ce trebuie să cumpere?

-Eu. Le spun aşa: „dacă doriţi să vă tratez, eu am următoarele condiţii, tratez într-un anume fel, cu anume materiale. Astfel, vă pot spune că şansele de predictibilitate a unui rezultat bun sunt maxime”. Dacă lucrez cu ce dă spitalul, practic eu nu lucrez.

-Sunteţi un profesionit, cu materialele pacientului.

-Numai aşa. Dar la asta m-a forţat sistemul. Spitalele din alte ţări caută medici în România. La ultimul târg de cariere de la Timişoara, 1.300 de cadre medicale au arătat că vor să plece. Cu cine mai rămânem? Nu ştiu. Dar oricât eşti de bun, dacă nu ai echipă, nu poţi să faci nimic. Mi-au plecat din 20 de oameni 6. Mai sunt 14, care sunt foarte buni.

-Cum ne iau străinii medicii din spitale?

-Singurul motiv pentru care unii dintre noi am rămas în ţară este că ne iubim meseria. Credinţa mea este că medicina e combinată cu mai multe: e imperfectă, e şi ştiinţă, e şi puţină artă, dar este şi har. Trebuie să ştii cum să vorbeşti cu omul suferind, să ştii unde este graniţa dintre ceea ce ştii tu şi recomanzi tu şi doreşte pacientul pentru el. Trebuie să respecţi un cod destul de complicat al relaţiei medic-pacient. Cred că cei care au rămas au aceste două calităţi. Îşi iubesc profesia şi iubesc locurile acestea, cu noroaiele noastre, cu certurile noastre, cu funcţionarii noştri, cu spitalele noastre.

-Cei mai buni îşi pot găsi locul în spitale din România?

-Foarte greu. E un hazard total şi când mi ce cere sfatul: „ce să fac?”, ridic din umeri. Mi-e greu să dau un sfat. Din păcate, la noi tot ce ţine de organizarea muncii tale te respinge… În al doilea rând, nu ai cu ce lucra, dacă vrei să lucrezi trebuie să te preocupi tu. Noi (echipa condusă de M. Ionac – n.r.) am scris granturi, am făcut proiecte ştiinţifice, am cumpărat dotări cu care am realizat acele proiecte, şi apoi am rămas cu dotările. Dar asta nu ar trebui să fie treaba mea. Şi al treilea lucru: vrei să promovezi?…. Nu ai cum.

-Aţi sesizat un conflict între generaţii?

-Este permanent şi foarte brutal. Dezavantajul e că tinerii pleacă. Acum nu mai sunt oameni ca cei din generaţia mea, care să rămână la firul ierbii, să combată. Preferă să plece dacă nu le convine.

-Cum ar putea promova cei mai buni?

-În străinătate, cei care sunt sus sunt evaluaţi permanent. Tu ai o poziţie pe viaţă, eşti profesor, dar eşti plătit în baza unui contract care spune că trebuie să publici, să ai atâţia pacienţi, atâţia rezidenţi, să atragi fonduri, să faci anume lucruri. Sistemul îţi permite să le faci, dacă eşti bun. Dacă nu o faci, treci pe un post la un spital mai mic, la un salariu mai mic. La noi… ţi-ai dat doctoratul, nu te mai întreabă nimeni dacă mai citeşti ceva, eşti şef de secţie… faci ce vrei. Sistemul nostru nu selectează cei mai bun.

-De ce există impresia generală că medicii sunt şpăgari?

-E mai simplu să denigrezi o masă întreagă, profesională, pentru ca oricând cineva deschide gura, să spună: „Aaa, ascultaţi şpăgarii!”. Cred că sunt campanii făcute intenţionat. În al doilea rând în toate ţările latine, mersul la medic are ceva din vechile obiceiuri primitive. Pacientul aduce un cadou ca o ofrandă, face un sacrificu pentru sănătatea lui. La noi e puternic împământenită ideea că dacă nu dai ceva, nu te faci bine. E reflexul strămoşilor noştri. De ce nu refuză medicul? Că nu mai trăim în Evul Mediu. La noi în clinică toţi pacienţii sunt trataţi la fel. Singurul lucru pe care îl cerem e să aibă lucrurile (materiale sanitare, medicamente – n.r.) cu care să lucrez.

-Ce ar trebui să păţească medicii care cer bani?

.Să se ducă în mediul privat. Dacă o fac în spitale să plece la privaţi, să iasă din spital. Eu i-aş da afară. I-aş da afară pe toţi doctorii din spitalele de stat care iau bani de la pacienţi.

Citeste mai mult: /adevarul.ro

Preluat din AllforRomania