Prins el însuşi la mijloc între mai multe uşi, inclusiv aceea a schimbării din funcţie, procurorul general a făcut ieri un anunţ care, cu siguranţă, răscoleşte adânc nu doar în sufletul şi amintirile familiilor care se reculeg la mormintele pe ale căror cruci scrie “Mort la Revoluţie”, ci chiar în istoria actuală a României. După treizeci de ani, “Dosarul Revoluţiei” a fost înaintat instanţei de judecată, fiind considerat un moment deosebit atât pentru justiţia militară, cât şi pentru cea română, în general.

Practic, după trei decenii, un dosar istoric este pus pe şine, în speranţa că se va putea afla adevărul în legătură cu decembrie 1989. Dar, oare, se va afla cu adevărat adevărul? Iar întrebarea este pusă în contextul în care de aproape trei decenii s-au ţesut tot soiul de legende despre când, cum, dar mai ales cine a gândit scânteia celebrelor evenimente, cu variante nesfârşite fiind şi lunga listă a acelora care s-ar fi aflat în mijlocul evenimentelor, ulterior devenind revoluţionari.

E adevărat, titlul de revoluţionar a stârnit şi cele mai multe patimi, în contextul în care, ulterior, mai bine zis după ani buni de la momentul decembrie 1989, au apărut tot soiul de asociaţii ai căror lideri se băteau cu pumnul în piept că ei sunt mai revoluţionari decât alţii. Iar pentru că după război mulţi viteji se arată, s-a dovedit, ulterior, că patriotismul era cântărit, de fapt, mai ales în perspectiva primirii de beneficii, dovadă fiind cererile de anulare a certificatelor de revoluţionar.
Pe de altă parte, însă, decizia anunţată ieri poate fi considerată şi ca un fel de ridicare a capacului de la cutia Pandorei, secrete bine ascunse fiind aşteptate să fie scoase la suprafaţă după atâta amar de vreme şi de către familiile care, în ultimii 30 de ani, îşi plâg morţii la fiecare sfârşit de decembrie.
În acest context, înaintarea acestui dosar la instanţa de judecată poate fi considerată, de către aceste familii, şi ca o nouă incizie peste răni considerate încă vii, aşa cum este, de altfel, amintirea chipurilor tuturor acelora care sunt considerate victime ale revoluţiei din decembrie 1989.

Practic, cu anunţul făcut public ieri, au început să se adauge noi pagini în volumul atât de stufos al acestui dosar care, de atâtea ori, a reaprins atât de multe orgolii şi a răscolit atât de multe amintiri. Dacă aceia care vor fi chemaţi să spună adevărul despre evenimentele din urmă cu trei decenii vor avea şi curajul să-l spună, se va vedea. Patriotismul însă, mai ales în opinia unora, este văzut atât de diferit, încât este posibil orice. Având în vedere faptul că, în sfârşit, acest dosar a fost pus pe şine, ar fi de aşteptat ca, totuşi, să se vadă, măcar în acest caz, celebra luminiţă de la capătul tunelului!

Editorial publicat de Ziarul Prahova.ro