Lumina stelelor, lumina lunii, lumina ochilor mei, ai tăi, ai nimănui.

Încerc un fel de vers. Noaptea văzută ca talent. Vei ști asta cândva, dar nu-i momentul. Stelele strălucesc și parcă am încurcat carul mare cu carul mic. Cât timp respir, sper, spunea un proverb latin. O să sper că văd luna, luna sau stelele, dar poate este ciudat că vreau să le ating.

Noaptea este frumoasă, afară plouă și ochii însângerați ai morții sunt tot departe și acolo vor rămâne mult timp.

Stelele formează un scorpion, zodia mea. Cupidon cu arcul rănește inimi, dar a mea a scăpat deoarece era deja puțin rănită, însă nu voi intra niciodată în detalii.

Am scris ceva scurt, dar stelele strălucesc pentru toți și contează doar mesajul care rămâne ca un început de vers.

Elevă în clasa a V-a B, Școala Sângeru