Nicolette Orghidan: Oare știi copilule, tinere că astăzi, 3 martie, este „Ziua Mondială a Scriitorului”?

„E era lor”, spun câteva „voci”! Cum să te opui tehnologizării, cum să nu lași copilul să-și dezvolte aptitudinile, creativitatea, ingeniozitatea? Se instalează agresiv viitorul, împinge prezentul și-ncearcă să șteargă trecutul, doar pentru a-și face loc. Cu tineri, cu copii, cu vârstinici. Ecranul le modelează caracterul, le este frământat ca o o plastelină, mai rar, ca pe un aluat, pentru că dintr-un aluat bun, bine dospit și frământat de mâini dibace iese o excelentă pâine. Aici însă, „turnul de control” a întins pe tot pământul ecrane, mai mari, mai mici, mai luminoase, unele mai colorate, doar-doar le-o atrage și prinde atenția așa, ca într-o cușcă cu lei. Ei, tinere (mai mult sau mai puțin!), acum să te văd de ce ești tu în stare. Tu, față-n față doar cu ecranul; fără manual, fără profesor, educator sau pedagog (în curând nu vom mai avea nevoie nici de aceștia!) de-ți lași frământată ingeniozitatea, inteligența, de știi să-ți pui în aplicare aptitudinile. Dacă le ai. Ce-ți trebuie profesor, de ce să-i auzi vocea care, uneori cam plictisită nu prea-ți mai poate capta atenția, de ce să-i asculți expunerea? Ia de-aici, pe ecran găsești tot ce vrei, ce-ți mai trebuie bibliotecă, librărie, că-ți mai trebuie cărți, manuale…? Sunt depășite, de domeniul trecutului, cum să te întorci la ce a fost? Tu, tu cel din fața ecranului, tu, cel singur cu tine și cu niște clape, încearcă, puiule să te dezvolți…„sănătos” (spune turnul de control!). N-ai caiet? Nu-i nimic: în era mea nu-ți mai trebuie, și dacă-ți dai silința, în doi-trei ani, vei ajunge să…„pui degetul” la semnătură. Că poate vei avea nevoie pentru vreun act, certificat, diplomă…pune degetul, nu te sfii, TURNUL e aici. Să te controleze, că de-aia-și spune …„de control”! Oare când o fi fost ziua când ai deschis din întâmplare o carte? De orice o fi fost ea: de versuri, de proză, de istoria artei, …Oare știi copilule, sau oare cum îți place mai mult să-ți spun, tinere că astăzi, 3 martie este „Ziua Mondială a Scriitorului”? De citit te-am întrebat, de când n-ai mai citit și răsfoit o carte normală cu pagini, cu file, coperți, de când n-ai mai simțit mirosul acela caracteristic, specific de cerneală tipografică, de hârtie proaspăt tipărită? „Turnul de control” are se pare alte gânduri cu tine, și în ele nu prea-și găsesc locul Eminescu, Blaga, Brâncuși, un Moromete, ori un Darie, ce umbla mai mult „Desculț”. De atâta emancipare, tehnologizare, să cred că te-ndrepți sigur spre imbecilizare? Poate că e prea dur cuvântul, dar alt termen pentru atrofia sufletului, a armoniei sentimentale, a prieteniei fizice, a dragostei (o, ce cuvânt mare folosesc!) nu prea se găsește. Nu mai vorbesc de limbaj care, de prea mult tehnologizat, va ajunge odată să fie doar prin semne. Așadar, generație din fața calculatorului, îți amintesc totuși că a venit primăvara, că azi este ziua scriitorului, că în unele sate ale României se mai joacă „Ciuleandra” , iar „Drăgaica” se va auzi și ea în curând. Asta dacă vrei să rămâi cu capul pe umeri, nu doar în fața unui ecran de calculator.