A.M. Press
Ultimele stiri din Romania!

Prof. Univ. Dr. Emerit Eugen BLAGA: Pandemie – Ordonanțe Militare și „Seniori”

1 1.524

 

Pandemia, această boală planetară ce macină vieți, distruge familii, provoacă crize profunde și costisitoare pentru omenire, aproape de costurile umane și materiale, pe care doar conflagrațiile mondiale le-au produs, își arată colții pînă și în cele mai intime, mai subtile și mai puțin intuite colțuri ale societății, ale mentalului colectiv, chiar și pînă la nivelul psihologiei individuale. Ca să nu mai vorbim de costurile pe termen mediu și lung, greu de calculat în momentul de față. România nu putea face excepție, integrată fiind într-o articulație continentală, unde principiile generoase, cum ar fi cel al liberei circulații a persoanelor, pozitiv, în mod evident, s-a transformat într-o armă mortală. Faptul că, mai mult sau mai puțin, nimeni nu a scăpat de virusul ucigaș, nu ne aduce mai multă liniște și acceptare a implacabilului.

Administratorii societății, pe care noi i-am ales prin vot, nu neapărat și exhaustiv determinat de valoarea individuală a alesului, ci, mai degrabă, de teama de a nu trece la comenzile societății unii și mai răi, ceea ce a căpătat denumirea de opțiune negativă, sau vot negativ, decid asupra vieții noastre, așa cum nu a făcut-o nimeni în ultima sută de ani. Vrînd, sau mai degrabă nevrînd, acceptăm mecanismul democratic, subordonîndu-ne.
Acești administratori, pe care în mod curent îi găsim ocupînd funcții pompoase, asociate cu puteri imense, mînați de grija pentru cei pe care și-au asumat să-i păstorească, s-au reunit și au dispus măsuri. Bune, rele, atîta vreme cît legea impune, trebuie să fie acceptate, deși drepturile fundamenetale ale omului, unele, sînt puse între parateze, cel puțin pe perioada pandemiei. Culmea este că tocmai libera circulație a persoanelor este în prim plan. Teamă îmi este ca și după pandemie, dacă va fi un „după”, inerțial sau nu, această „bucurie/plăcere” a discreționalului să nu devină persistentă, să nu devieze spre autoritarism, sau chiar mai rău decît atît. Cu siguranță, măsurile au fost elaborate în laboratoarele, mai puțin sau mai mult secrete ale puterii, cu scopul declarat de a vindeca, de a preveni, de a ocroti, de a face ca suferința să fie cît mai mică, iar pierderile, umane și materiale, controlabile. Evoluțiile din „statistica nefericirii”, comunicate doar o dată pe zi, în ciuda mass-mediei, flămîndă de break-news-uri, ne poziționează european bine. Au fost depistate mai puține cazuri de îmbolnăviri, iar la statistica deceselor „stăm bine”, așa cît de bine poate fi cînd o viață dispare. Virusul nu alege vîrsta. Tineri, vîrstnici, de vîrstă medie, femei, bărbați, copii, laolaltă sînt captivi în acest vîrtej al suferinței și al morții.
Constatăm zi de zi că insuficienta practică într-un asemenea context, apoi lipsa de pregătire prealabilă, anticipativă, obligatorie pentru orice situație neprevăzută, cum ar putea fi războaiele, epidemiile, calamitățile naturale etc., apoi managementul defectuos, hoția, acțiunile profitorilor și speculanților, doritori de îmbogățire din suferința altora, lașitatea unora care au părăsit primii corabia ce începuse să ia apă, de la ministrul sănătății la medicii speriați de exercitarea profesiei, pentru care au depus cîndva un jurămînt, acceptînd chiar și oprobriul și disprețul colegilor de breaslă ce-și pun zilnic viața la bătaie, deci toate acestea, direct sau indirect, produc victime. Acestea, sub acoperișul protector al situației de urgență, au generat disfuncții, decizii eronate, conflicte intergeneraționale și foarte multe altele pe care nu le putem acum înșira. O vom face cu un alt prilej.
x
Ordonanțele militare, care induc neliniște și frică, chiar și din denumirea lor stabilesc imperativ ca vîrstnicii, sau seniorii, cum le-a plăcut politicienilor populiști să introducă în discursul politic, să fie protejați, știindu-se că după o anumită vîrstă imunitatea naturală scade pronunțat, iar prezența altor afecțiuni, cele mai multe cronice, pot sensibiliza, iar oponența la virus să scadă dramatic. S-a încercat justificarea acestei decizii cu ajutorul statisticii, deși, pe măsura evoluției pandemiei, s-a dovedit că moartea nu prea ține seama de această „filosofie”, alegînd, din ce în ce mai mult, vîrste medii sau chiar tinere. Dar nu dorim ca acum să facem o analiză critică a oportunității și necesității acestei măsuri, care, repet, a fost gîndită, inițial, ca un mijloc de protecție. De aici pînă la a trasmite public prin mass-media că „seniorii” trebuie izolați, pentru că ei transmit virușii, este un drum lung. Îmi place să cred că această concluzie a fost generată de o scăpare, sau, de ce nu, de prostie.
Dorim, în schimb, să abordăm subiectul dintr-o perspectivă la fel de sensibilă, din zona mentalului unei grupe de vîrstă, cărora guvernanții, oamenii de presă, lumea medicală, mulți alții, pînă și în vorbirea curentă i se spune grupa „bătrînilor”.

În limbajul comun, înțelesul cuvîntului „bătrîn” se asociază celui de moșneag, de moș, de uncheș, de babă, sau de mătușă etc., adică cel care trăiește mult, uneori foarte mult, cel înaintat în vîrstă, în „opoziție” cu „tînăr”. Surprinzător, în Transilvania, cuvîntul bătrîn denumește „junele” bătrîn, adică cel căruia i-a trecut vremea de însurătoare, sau flăcău tomnatic.
Este știut că procesul îmbătrînirii începe chiar de la naștere, dar la fel de bine se cunoaște că evoluția acestui proces depinde de factorii genetici, dar și de condițiile de viață și, mai ales, de stilul de viață.


APRECIAZA ARTICOLUL !

Organizația Mondială a Sănătății, nota bene, etapizează procesul îmbătrînirii în trei mari perioade: 60-75 de ani a doua tinerețe, 75-90 de ani bătrînețea, iar peste 90 de ani longevitatea.

Repetarea obsesivă, chiar din primele articole ale ordonanțelor militare, a problematicii „bătrînilor” de peste 65 de ani, induce chiar și la cei foarte activi la această vîrstă, un sentiment de marginalizare, de izolare, de periferic, de inutil, de povară pentru familie și societate, cu atît mai mult, cu cît o importantă oficialitate, mai exact Chistine Lagarde, directoarea F.M.I., o spune pe șleau: „Bătrînii trăiesc prea mult și este un risc pentru economia globală, trebuie făcut ceva”, iar un economist spaniol, într-o mult mediată conferință de presă, se alătură acestui punct de vedere, definind conceptul de „risc de longevitate”, adică, spune individul, „ a trăi mai mult are un risc financiar semnificativ. Ne costă mult”. Pe de altă parte, Georg Christoph Liechten Berg, într-o excelentă lucrare conchide: „Nimic nu te face mai bătrîn decît omniprezentul gînd că îmbătrînești”.
A aduce mereu în atenție, a induce obsesiv, inclusiv în textele legislative ale momentului, a acestei stări „periferice și marginale”, de către cei ce au ca obiect al muncii „lege ferenda”, nu face decît să permanentizeze conștientizarea stării de „bătrînețe”, cu toate că foarte mulți dintre cei din această categorie salvează încă vieți, fac educație, populează fotoliile Academiei Române, sînt pe marile scene ale lumii, inventivitatea și creativitatea lor, rezultate ale anilor mulți de laborator, de cercetare, de repetiții, de producție intelectuală subtilă, rafinată, din zona excelenței, produc încă valori, este o autentică impietate. Aducîndu-le aminte, zi de zi, vîrsta, apoi tratarea lor în regim perceput de mulți discriminatoriu, produc suferință, discriminează, aruncă în derizoriu rezultatele unei vieți, transferă în marginal preocupările lor actuale, altele decît cele gastronomice. Se omit nevoile intelectuale ale acestei populate grupe de vîrstă, apoi necesitatea de comunicare, mai ales a celor pe care moartea partenerului i-a abandonat singurătății, apoi nevoia de socializare cu prieteni, cu foști colegi de muncă, apoi, pentru creatorii de frumos, foamea de a lucra, de a se exprima în artele vizuale în atelierele lor de zeci de ani, sau de a repeta cu orchestrele de artiști opus-urile recent create și pînă la nevoile celor mai oropsiți care, pentru a supraviețui financiar sînt obișnuiți să facă piața, umblînd, de la tarabă la tarabă, pentru a da peste prețul cel mai mic și cîte altele, ce sînt eludate de cei puternici, care, dincolo de nemurirea pe care consideră că o merită, nu pot coborî la mentalul celor ce, iată, devin prea mulți pentru o țară furată și devalizată tot de ei. Nu am fi drepți dacă am exclude pe acei frumoși călători, vară sau iarnă, ce umplu gratuit mijloacele de transport în comun, uitîndu-se, uneori, cu ciudă, la tinere însărcinate sau la tineri invalizi, atunci cînd aceștia din urmă privesc, tînjind după locurile ocupate de „seniorii” fără demnitate de-a lungul, sau de-a latul orașelor, dar nici pe cei ce-și rup hainele la promoțiile de tigăi, nici pe cei cu pensii minuscule, încît pare de domeniul iluzionismului modul în care slalomează printre facturi, rate la CAR etc. Toate acestea, surprinzător, în contrast cu politicile rețelelor de turism naționale, care nu-i „neglijează”, promovînd agresiv programe, care să atragă banii celor peste cinci milioane de pensionari, oferindu-le vacanțe, ce aruncă din nou în derizoriu și necuvenit respectabilitatea vîrstei.

Unul dintre aceste programe se cheamă „Vacanțe seniori și sociali”, care asociază, cel puțin din punctul de vedere al mărimii veniturilor, pensia cu ajutorul social, sau, altfel spus, statutul de „senior” cu cel de „asistat social”. Eroarea nepermisă a fost indusă chiar de „necalificații” ce ocupă de ani și ani funcții de conducere de rang înalt în ministerul de resort, dar și a altor politicieni, care numesc pensionarii asistați social. Alții, într-un alt domeniu, pentru a atrage clientela, formulează pervers și unsuros-grețos în genul „Cămine de bătrîni seniori-pentru un suflet mereu tînăr”.

Iată că prin deciziile luate se cultivă, conștient, sau mai puțin conștient, oricum obsesiv, stereotipuri de genul „cultul tinereții”, care, în mod evident, marginalizează persoanele în vîrstă, ceea ce afectează viața profesională și activitatea socială și reprezintă opusul abordării blînde și respectuoase pe care o datorăm persoanelor în vîrstă.
X

Sîntem în ziua în care Președintele României a emis Decretul de prelungire pentru încă 30 de zile a stării de urgență. Îl vom studia cu atenție, coroborat cu ordonanțele militare în vigoare și cu cele ce vor veni. Se vorbea de o anume relaxare a restricțiilor. Vom vedea. Cee ce însă va fi perpetuat, mai mult decît pentru ceilalți cetățeni, la cei cu vîrsta de peste 65 de ani – restricțiile vor fi menținute, iar „sursele” ne spun că vor continua încă 3 luni, poate chiar pînă la sfîrșitul anului. Cu siguranță, deciziile, mai mult decît pînă acum, vor fi contestate, mult mai mult comentate, acceptate parțial sau chiar condiționat, așa cum se pare că o va face unul sau mai multe partide în momentul în care Decretul Prezidențial va fi supus validării în Parlament. De ar face-o! Poate de teama că perpetuarea stării de urgență, cum spuneam, poate crea obișnuiță, incertitudini, abuzuri. Poate din considerente politicianiste, știindu-se că, oricum, în acest an vor fi alegeri locale și parlamentare, poate doar din considerente operaționale, manageriale, economice, tehnice, raportînd măsurile de pînă acum la costuri și la eficiență, dar în nici una din ele, probabil, așa cum s-a întâmplat și pînă acum, cu raportare la nevoile, percepțiile, capacitatea de izolare a celor pe care, cu falsă generozitate, îi numim „seniori”. Cele doar cîteva ore în care li se permite ieșirea din casă, lipsa de comunicare, nevoile specifice vîrstei, apoi lipsa de poziționare socială, lipsa comunicării, decredibilizarea altor nevoi decît cele alimentare și multe altele vor rămîne, probabil, în aceiași termeni. Efectele asupra stării de sănătate a acestei importante, numeric, grupe de vîrstă vor putea fi măsurate cu mare greutate, doar, poate, peste mulți ani. La fel de greu, în altă ordine de idei, se pot decela cauzele reale ale deceselor în contextul multiplelor afecțiuni complementare suferinței generate de infecția cu virusul ucigaș. Există, însă, certitudinea că măsurile ce vizează pe cei 65+ au fost luate cu bună credință. Atît. La fel de mult credem că pentru cele cîteva milioane de bolnavi cronici, unii în stadii terminale, nu sînt abordări legislative nuanțate, protectoare, care să ușureze pasajul puținului potențial restant, menite să facă zilele mai bune, mai ușor de suportat. În mod evident, asigurarea cadrului material necesar, de la celebrele, de acum, „măscuțe”, pelerine sau botoși, pînă la sifisticatele și greu de obținut aparate de respirat, apoi nevoia de paturi dotate în spitale și chiar nevoia de spitale vor fi, pe bună dreptate, și în continuare în prim-planul celor ce conduc acum țara. Este însă nevoie, așa cum am încercat să schițez în acest text, și de o înțelegere mai sensibilă, mai umană, mai subtilă decît prozaicele, dar necesare, abordări economice, este nevoie de mai mult suflet, de înțelegerea că vîrstele doua, a treia, sau chiar a patra nu sînt vîrstele celor inutili, ale celor pe care îi uităm. Ei, de fapt, sînt părinții, frații noștri mai mari, bunicii, sau străbunicii noștri. Să-i iubim și să-i respectăm. Nu atribuindu-le titlul de noblețe de senior, ci acceptîndu-le vîrsta, preocupările, nevoile mai mult decît o facem acum. Trebuie să se înțeleagă că ei nu sînt purtători de viruși, ei sînt purtători doar de griji, de bolile lor dintotdeauna, de grija copiilor și nepoților, de sărăcie, de lipsuri, de singurătate…

 

loading...
1 Comentariu
  1. A.D.Verescu spune

    Facand parte din categoria, eleganta numita de aproape toti, batrani, am citit cu deosebita atentie randurile Dvs. si „m-au uns la suflet”. As avea de adaugat un singur lucru si anume Legea 355/2009 face vorbire de Ordonantele militare, competrenta emiterii acestora fiind limitativ prevazuta in art.19. Ministrul de Interne nu face parte din categoria persoanelor competente a emite atari acte.
    De subliniat ar mai fi ca in cazul Romaniei conducatorul nemiitar emite Ordonante militare. Nevorbind de continutul acestora, actele emise ar putea fi cotate ca nule de drept.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site web foloseste cookie-uri pentru a va imbunatati experienta. Vom presupune ca sunteti de acord cu asta, dar puteti renunta daca doriti. Accept Citeste mai mult