Buni zori maestre în zările cerești,
Vorbeai odată despre declinul lumii
Și despre grelele chinuri omenești
Dar și despre haosul indus mulțimii…

Astăzi haosul a devenit un mega haos
E bulversată întreaga planetă albastră,
Semenii noștri nu se mai roagă în naos
Ci militează pentru drepturi ce li se fură…

Spuneai că e greu și că va fi și mai greu,
Noi înțelegem acum adâncimea cuvintelor
Pentru că stăm pe o bombă ce fumegă mereu
Iar fitilul ei se află în mâinile nebunilor…

Plouă cu lacrimi reci de îngeri supărați
E o primăvară tristă așa cum e și viața noastră
Astăzi nici morții nu mai sunt respectați,
Cimitirele cad pradă pârjolului din mintea noastră.