Lucian Avramescu: Prea multe hahalere-n rai

 

mi-e patria frumoasă, chiar sublimă
Domnul i-a dat, deloc zgârcit, avere
găsești în ea, oricărei vorbe, rimă
iar limba-i ca un fagure de miere

poeții au cântat-o, visătorii
fiindcă românul s-a născut poet
munții-s înalți, dar nu insultă norii
și totu-n firea ei pare discret

ca o femeie-i țara de cochetă
fusta de grâne-i stă pân-la genunchi
piciorul ei înalt, ca de egretă
lasă vederii mele curioase unghi

cu ea în brațe m-am născut de mic
și ea în brațe m-a ținut asemeni
și-atunci când îi eram pân-la buric
și chiar și-acum când mari ajuns-am gemeni

umblu pe străzi, aici, în București
încă mă recunosc muieri ochioase
cu cineva îmi semeni, cine ești?
noi doi avut-am cheia unei case

mi-e patria locul cu amintiri
aici stau amintirile grămadă
aici am fost accidental și miri
chiar dacă fac perechile rocadă

mi-e patria frumoasă, chiar sublimă
dotă i-a dat, Tatăl ceresc, avere
găsești în ea, oricărei vorbe, rimă
dar azi plouă prea mult cu hahalere

 

ce s-a-ntâmplat, e-o stricăciune-n cer

s-a defectat o șaibă, o viteză?

cos babele, ciudat, pe lăicer

cuvintele din doină în engleză

 

of, treacă, meargă, nu e ăsta bai

nu ne luăm de la nimica toată

dar hahalerele sunt ștabi în rai

și asta nu pot s-o-nțeleg vreodată

12 decembrie 2019, București