Sărbătoarea Sfântului Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, este celebrată anual pe 26 octombrie. Fiecare sărbătoare cu cruce roșie din calendarul ortodox este însoțită de tradiții și obiceiuri specifice, care fac parte din folclorul românesc. Această zi simbolizează trecerea de la anotimpul cald la cel rece, moment în care natura intră într-o fază de repaus.

Conform tradiției, Sfântul Dumitru este protectorul păstorilor și garantul recoltelor. Dacă Sfântul Gheorghe aduce verdeață în păduri, Sfântul Dumitru „desfrunzește” codrii, pregătindu-i pentru iarnă. De asemenea, se obișnuiește ca oamenii să facă pomeni pentru cei adormiți, împărțind alimente și alte bunuri.

În Dobrogea, tradiția „datina Saiegiilor” aduce tinerii din sate în centrul comunității, unde cântă la instrumente tradiționale și primesc daruri, într-un obicei unic dedicat acestei sărbători. Totodată, în această zi, tăierea coamei cailor tineri este văzută ca un ritual ce asigură sănătatea și vigoarea animalelor.

Credința populară afirmă că respectarea sărbătorii Sfântului Dimitrie aduce protecție împotriva bolilor și necazurilor. Printre superstițiile legate de această zi se numără și credința că morții se pot transforma în strigoi și pot face rău oamenilor.

Superstițiile legate de vreme sunt numeroase. Se spune că așa cum va fi vremea în ziua de Sâmedru, așa va fi și pe parcursul iernii. De asemenea, poziția Lunii și starea cerului în noaptea de Sâmedru indică dacă iarna va fi grea sau ușoară. O altă superstiție este legată de comportamentul oilor: dacă o oaie albă se trezește prima, iarna va fi grea, iar dacă o oaie neagră se trezește și pleacă în sus, iarna va fi ușoară.