Ana-Maria Bocai: Căluşul românesc – între tradiție şi modernism

Ana-Maria Bocai: Căluşul românesc – între tradiție şi modernism

 

Cine nu cunoaşte dansul plin de culoare şi armonie al căluşarilor şi cine nu recunoaşte muzica specifică acestui joc popular? Suntem toți încântați să privim această magie a Rusaliilor, căreia în credința populară i se acordă diverse atribute.
Puțini sunt însă cei care ştiu adevăratul simbol al căluşului popular, menirea şi evoluția lui. Câteva date, cunoscute sau mai puțin cunoscute, ne apropie mai mult de spiritul românesc.
Dans complex, a cărui existență se pierde in negura vremii, căluşul a uimit încă din Evul Mediu prin măiestria sa. Prima atestare documentară a existenței acestui joc datează din anul 1599, când soldații lui Mihai Viteazul, dansează „căluşerii’ la una din petrecerile organizate de Sigismund Bathory. Acest fapt este consemnat şi de către Dozsa Daniil în lucrarea sa „ Kornis Ilona”, apărută în anul 1859.
Purtând denumiri diverse- caluş, căluț sau călucean- căluşul este strâns legat de Rusalii, sărbătoare preluată de către geto-daci din mitologia romană şi în timpul căreia li se aduceau ofrande celor trecuți în neființă. Dacă inițial jocul se regăsea în Moldova, Transilvania şi Oltenia, acum aria sa de răspândire s-a restrâns, fiind prezent cu precădere în Oltenia şi Muntenia.
Membrii cetei de căluşari erau barbați cu calități morale şi însuşiri deosebite, destul de puternici pentru a respecta obligațiile şi regulile impuse de vătaf. În perioada ritualului, căluşarii trăiau izolați de restul comunității, fiind supuși jurământului depus.
Dansul căluşarilor avea rol tămăduitor, de fertilitate şi fecunditate, dar şi de alungare a spiritelor rele. Ritualurile erau în cea mai mare parte necunoscute pentru popor, membrii cetei având obligația să tacă, fiind chiar în situația de a-şi pierde viața pentru nerespectarea acestui jurământ. Împrejurarea aceasta a făcut ca să existe cazuri în care poporul consideră că dansatorii s-au îndepărtat de Dumnezeu şi se închină unei alte zeități, numite în unele zone Zau-Zeu.
Tradiții, obiceiuri şi credințe, toate acestea fac parte din spiritul acestui neam şi ne definesc în particularitatea sa. Înscrierea Ritualului Căluşului în Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanității UNESCO, în data de 25 noiembrie 2005, reprezintă recunoaşterea oficială a acestui spirit.
Despre căluşul nou, modern „ vor vorbi” trupele de dans participante la Festivalul Internațional de Folclor „ Căluşul românesc” , ajuns la ediția a 48-a, ce se va desfășura în oraşul Caracal, īn perioada 9-11 iunie 2017. Alături de cetele de căluşari din țară, anul acesta sunt invitate ansambluri folclorice din Spania, Italia, Portugalia, Serbia, Bulgaria, Slovacia, Israel, Rusia, Albania, Republica Moldova şi Marea Britanie.

Articole asemănătoare