Câteva clipe, parlamentarii europeni, toți unul și una, au stat în picioare, ținând ceea ce se cheamă ”un moment de reculegere” în memoria ziaristei malteze Daphne Caruana Galizia, asasinată cu o bombă, acum câteva zile. Ziarista investiga mai ales corupția politicienilor și ajunsese departe, prea departe cu recoltarea de probe. Uneori, ziariștii află mai multe decât procurorii, polițiștii și – incredibil – chiar decât ”comisiile parlamentare de anchetă”, culmi investigatoare mai presus de interese și la adăpostul oricărei bănuieli de partizanat. Păi nu se poate! O ziaristă, muiere pe deasupra, să afle atâtea? Femeia a fost făcută țăndări, dimpreună cu probele ei, nu în Rusia lui Putin, nu în țări din America Latină sau Africa, ci în istorica, luminoasa, pașnica Malta. Pentru mai multă siguranță, asasinii au utilizat nu glonțul, nu cuțitul, nu o ”sinucidere” prin aruncarea cadavrului de pe bloc, ci o bombă. Bine că nu au dat cu una atomică, pentru a fi siguri că nu scapă nimic și nimeni pe o rază apreciabilă. Dar nu despre asasinatul în sine vreau să grăiesc, fiindcă subiectul a fost și este înghesuit în toate mapele anchetatorilor mondiali. Ci despre momentul de reculegere din Parlamentul European. Am privit, cât am avut răgaz, mutre pleoștite, chipuri care se străduiau să intre în calapodul ”reculegerii”, altele care se suiseră în două picioare, extrase din lectura tabletei, din mimetism, fără să știe despre ce-i vorba. Parlamentarii europeni, unii de pe la noi, alții chiar din Malta, sau Germania, sau Franța, sau…provin din politicieni și sunt, și acolo, tot politicieni. Ei, ăia cu reculegerea, or fi toți cinstiți, neatinși de molima corupției? S-au rugat ei în gând să nu mai moară ziariști care au curajul să scrie adevărul? Au lăcrimat interior, pentru ziarista Daphne, ori au mimat un junghi sufletesc, așa cum multe-s mimate în politică? Întreb și mă întreb, fiindcă nimeni nu-mi poate răspunde, nici măcar cei care au stat în ”reculegere”, atenți la ăla din prezidiu care trebuia să sune stingerea îndurerării.
Politica e o meserie de făcut bani. Banii se iau cu vorba, cu discursul, cu minciuna din campanie și cu cârdășia transpartinică. Ceri o nouă taxă de șosele, ca la noi, iar din taxa aia răsar vile pe Coasta de Azur. Sunt impresionat de atenția dată de Parlamentul nostru continental, unui biet asasinat de ziarist, unul din zecile petrecute anual în lume, cele mai multe necontabilizate, neștiute, neslujite în picioare de pioșenia preoțească a aleșilor recoltați din politicile autohtone ale celor 27 de democrații.
Lucian Avramescu
