ce-ți pasă, viața-ți merge în general bine
ca pe-o bicicletă unsă merge pe mine
ca pe un măgar
pe care-l duci și la târg și-n altar
ai, câteodată, o privire apoasă și rea
ca o lentilă de microscop,
ca o prăsea
ce-ți pasă, insecta din mine stă-n ac
strălucitor cărăbuș, boul domnului simt că-ți plac
că-ți sunt util ca o călimară
ca un încălțător și-o brățară
ca un număr de cont
din mai multe cifre și bont
ce-ți pasă, eu merg ca o mârțoagă
cât simt pe șale
fustele dumitale
(Lucian Avramescu, din volumul „Nu cer iertare 3”)