Fii calmă, iubito, nu te îngrozi
Doar cerul, el numai este sfârtecat de război
Aici cad doar grenadele neexplodate
Fiindcă mama, care e pe acolo, are grijă de noi

N-a crescut niciodată atâta iarbă
Banul de aur al lunii mai apare uneori
Bucură-te cât mai e timp
Și oceanele nu ne ridică de subsuori

Plouă și-n cancelarii, aud, cu proteste
E o grindină veche cu care s-au învățat
Politicienii înghesuiți sub umbrela palatelor
În care l-au înlocuit pe cel împușcat

Noi avem doar varianta de a iubi
Ploaia abundentă, cu indicibilul  ei noroi
Și avem și rarul privilegiu
De a ne iubi între noi

A luat foc catedrala lumii sub ploaie
Și ploaia nu-i face focului nimic
Ard schele la Paris, în Manhattan și la Moscova
Și nici dragostea nu pare potolită vreun pic

Vino, stai sub acoperișul brațului meu
Ești aici ca într-o cazemată
Care a rezistat războaielor de o mie de ani
Iar bomba s-o dărâme n-a fost încă inventată

11 iunie 2019, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]