Data de 3 Mai a fost celebrată, până la realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, ca Zi a Românismului. Era una dintre cele mai importante expresii anuale ale conștiinței naționale românești, mai ales în Transilvania aflată sub dominația Imperiului Habsburgic și, ulterior, austro-ungar. După 1918, deși nu a dispărut din memoria colectivă, 3 Mai a fost treptat marginalizată, supraviețuind doar ca moment comemorativ regional și cultural.

La 3 mai 1848, pe Câmpia Libertății de la Blaj, sub conducerea unor figuri exemplare precum Simion Bărnuțiu și Avram Iancu, românii au rostit, limpede și fără echivoc, un program politic și moral: națiunea nu poate fi negociată, iar libertatea nu poate fi cedată.

Contextul care a determinat această adunare este oarecum similar cu cel de astăzi: presiunea revoluției maghiare pentru unirea Transilvaniei cu Ungaria fără consultarea românilor, statutul românilor ca națiune nerecunoscută politic, deși majoritară, excluderea sistematică din viața administrativă, legislativă și culturală, discriminarea lingvistică și confesională etc.

În fața acestui cumul de nedreptăți, românii – sub conducerea unor personalități ca Simion Bărnuțiu și Avram Iancu – au răspuns printr-un act politic de o mare claritate și fermitate.

Documentul adoptat la Blaj – cunoscut ca Petiția Națională – nu era o simplă listă de revendicări, ci un veritabil program constituțional modern. În cele 16 puncte ale proclamației, identificăm revendicări care se impun astăzi cu aceeași necesitate: eliminarea dijmelor și a taxelor injuste, libertatea presei, eliminarea cenzurii, respingerea oricărei decizii privind unirea Transilvaniei cu Ungaria fără participarea și consimțământul românilor etc.

Prin această proclamație, românii nu au cerut privilegii, ci drepturi fundamentale universale, formulate într-un limbaj politic modern, sincron cu marile revoluții europene.

De ce este necesară reabilitarea zilei de 3 mai

În contextul actual, România traversează o perioadă de presiuni identitare comparabile, în esență, cu cele exercitate asupra românilor din Transilvania în secolul al XIX-lea.

Astfel, presiunile de asimilare și marginalizare din secolul al XIX-lea, exercitate în cadrul Imperiului Habsburgic și apoi austro-ungar sunt similare agresiunilor contemporane asupra identității naționale, manifestate în Uniunea Europeană prin globalizare uniformizantă, relativism cultural și marginalizarea tradițiilor.

Astăzi, ca și atunci, românii sunt confruntați cu riscul pierderii limbii ca instrument viu de cultură, cu diluarea conștiinței istorice, cu înlocuirea reperelor naționale cu modele străine, cu eradicarea valorilor culturale și istorice, cu marginalizarea simbolurilor fondatoare ale conștiinței românești.

În aceste condiții, revenirea la 3 Mai ca Zi a Românismului nu este un simplu gest comemorativ, ci o necesitate de igienă morală și identitară. Pentru că este ziua în care românii au spus, în mod organizat și conștient, că există și că vor rămâne ceea ce sunt. Adică, așa cum avea să spună Eminescu mai târziu, „Suntem români și punctum”. Astăzi, mai mult ca oricând, această afirmație ar trebui rostită din nou.

3 Mai – Ziua Românismului ar trebui să devină un reper național de reflecție și reafirmare a valorilor fundamentale: limba, cultura, tradiția, solidaritatea și demnitatea națională. Argumentul copleșitor al unei posibile reinstituiri a Zilei Românismului este mesajul rostit atunci de Simion Bărnuțiu la Blaj, mesaj de o actualitate tulburătoare. Redăm mai jos un fragment esențial, în loc de orice altă concluzie:

„Care națiune de pe pământ nu s-ar ridica de la mic până la mare, când își vede numărate zilele vieții? Libertatea unui popor este bunul lui cel mai înalt, iar naționalitatea este libertatea lui cea din urmă; ce preț mai are viața lui după ce și-a pierdut tot ce îl face demn să mai fie pe pământ?

Țineți cu poporul toți, ca să nu rătăciți, pentru că poporul nu se abate de la natură, nici nu-l trag străinii așa de ușor în partea lor, cum îi trag pe unii din celelalte clase, care urlă împreună cu lupii și sfâșie poporul împreună cu aceștia; nu vă abateți de la cauza națională de frica luptei; cugetați că alte popoare s-au luptat sute de ani pentru libertate.
Însă vi se va părea lupta cu neputință, când se vor ridica greutățile asupra voastră ca valurile mării turbate asupra unei năvi; când va dezlega principele întunericului pe toți necurații și-i va trimite ca să rupă legăturile frăției voastre și să vă abată de la cauza și iubirea ginții noastre la idoli străini; aduceți-vă aminte atunci cu câtă însuflețire și bărbăție s-au luptat străbunii noștri din Dacia pentru existența și onoarea națiunii noastre […].

Așa, fraților! Aduceți-vă aminte atunci că vor striga din mormânt străbunii noștri: Fiilor! Noi încă am fost nu o dată în împrejurări grele, cum sunteți voi astăzi; noi încă am fost înconjurați de inamic în pământul nostru, cum sunteți voi astăzi, și nu de multe ori am suferit doară și mai mari rele decât voi; fost-am cu goții, dar nu ne-am făcut goți; fost-am cu hunii, dar nu ne-am hunit; fost-am cu avarii și nu ne-am avarizat; fost-am cu bulgarii și nu ne-am bulgărit; cu rușii și nu ne-am rușit; cu ungurii și nu ne-am ungurit; cu sașii și nu ne-am nemțit; ci ne-am luptat ca români, pentru pământul și numele nostru, ca să vi le lăsăm vouă, împreună cu limba noastră cea dulce ca cerul sub care s-a născut; nu vă nemțiți, nu vă rușiți, nu vă unguriți nici voi, rămâneți credincioși neamului și limbii voastre; apărați-vă ca frații, cu puteri unite, în pace și în război […]”.

Senator Dumitru Manea
Vicepreședinte BEX
Partidul S.O.S. România

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]