Hei, prieteni, sunt eu, Lucian Avramescu
In carne și oase, pe metafore răstignit
Văd că a reapărut iar zvonul,
Că am murit

Sunt, dragilor viu ca o rădașcă,
Gata să iau în cleștii brațelor vara
Mi-e dor de tot ce-i frumos și înaripat
Înot, ca de obicei, împreună cu stelele, seara

Iubesc, ca mereu, femeia, zâmbetul, poezia
Urăsc plictisul îmbuibat, lenea de a visa
Sunt gata să plec la mare
Să înot și-n valuri, nu doar în fantezia mea

Sunt viu, depune mărturie arșița de Sahară a trupului meu
Și mai poate depune mărturie
Dacă e la plajă pe undeva, Dumnezeu

Sigur, mă bucură vesela unora întristare
Moartea mea reapare ca un funest curcubeu
Inseamnă că poetul  contează
Și simt cum în mine crește particula Eu

Vară bună vă doresc tuturor
Viața fie-vă în tumult
Scrisesem ceva despre moartea Bunului Simț
Dar să mă confundați cu el e prea mult
17 iunie 2019, Sângeru