Nu e caniculă, n-a luat foc Calea Lactee
Ci doar tu te-ai arătat, de după cearșaf,
Fără textile, femeie

Sigur că afară e pârjol, focul arde
Turla bisericii și acoperișul primăriei
Cineva dă în ele cu petarde

Dar focul, focul din cer e nimic
Pe lângă craterul buricului tău mic
Pe grătarul lui arde, unsă cu mirodenii și parfum,
Mâna mea care scoate fum

Pământul piere, zici, nu vezi cum piere,
Iar eu te contrazic, e-o minciună,
Pământul nu atinge
Temperatura degajată de un trup de muiere

Sigur că mă joc, mă joc, mă joc
Dau cu pumnul cuvintelor ca la iarmaroc
Acolo unde golanii
Își fac zob sufletul și gologanii

Arde pământul, arde Calea Lactee,
Iar eu depun la tribunal mărturie
Că nimic nu e mai arzător
Ca sufletul și ca trupul de femeie

2 iulie 2019

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]