Giorgiana Radu-Avramescu: Adevărul mut
nu rețin nume,
uit târziul dimineților,
prea devremea înserare a nopților
nu rețin siluetele neclare
ale dragostei,
nu rețin relieful dealurilor în apus
uit mai mereu de mine,
de amurgul începutului a tot,
uit cum mă cheamă,
uit, uneori, privirea
în oglinda trecutului, prezentului
uit, cum spuneam, nume,
dar nu uit
ochi care povestesc mult,
fără cuvinte
ochii fac cele mai frumoase
declarații de dragoste, de necunoscut
acei ochi, acea privire,
cum să le uit?
căci acolo am văzut
mai mult decât am putut lectura
în vorbe care se pierd,
care se cred deja mult
prin oglinda privirii,
mă citesc abitir,
căci privirea nu minte,
mărturisește fără să vrea,
pe silabele pleoapelor,
ceva ce prin cuvinte s-ar pierde,
și păcat ar fi
să se risipească
adevărul mut,
adevărul fără vorbe,
adevărul din acea privire,
fie și a unui necunoscut
[article_sources]
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]
Știri
Sănătate
Culinar
Literatură
De la prieteni
Comunicate de presă
