Dragul meu, bun găsit după multă vreme, după atâta absență, pe care nu știu să ți-o explic! Se întâmplă să fie totul așa cum nu credeam, cum nu știam, cum nu învățasem. Astăzi, încă deprind multe necunoscute. Unele mă doboară, pe alocuri, altele mă ridică. Ceea ce pot să-ți spun cu certitudine, este că anii fără tine, m-au călit. M-au trecut prin multe, dar, iată-mă-s tot în picioare. Pe picioarele mele.

Chiar dacă tac, nu-ți vorbesc, așa cum am creat o obișnuiță a epistolelor mele, asta nu înseamnă că nu-mi lipsești, că nu-ți duc dorul, că în atâtea momente din viața mea și a fiicei noastre, nu constant dureros absența ta! Însă amândouă găsim resortul, soluția tuturor încercărilor, cu gândul la tine, cu speranța vegherii și luminării tale, de acolo, de departe. Ne-ai promis, și la cum te știu, am încredere. Cu totul n-ai plecat de lângă noi!

Astăzi, lângă cripta în care-ți afli odihna veșnică, acasă, în splendida zi de toamnă, în tăcerea binevenită a zilei, m-am trezit zâmbind în tristețea mea! Ce impietate comit, ce împotriva dorinței tale fac. Alungam toamna care atât de mult o adorai, prin frunzele-i rumene. Mi-am amintit cum nu-ți doreai strângerea frunzelor căzute în curte, în livadă. Îmi imaginam cum mă cerți că-ți alung toamna de la cap, de la picioare, de lângă învelișul din piatră care te adăpostește.

Dar fii fără grijă, dragul meu, vor cădea altele, mai rumene, mai coapte, mai bogate în colorit, și-ți vor fi așternut pentru iarna ce urmează să se-ntâmple! Nu te întreb cum îți este! Nu mă întreba nimic! Știm unul despre celălalt tot ce trebuie să știm! Tu doar fie-ne Acolo, mie și Lucianei, căci aici ești, chiar și în tăcere!

Pe curând, dragul meu!
Cu nesfârșită iubire, eu

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]