ne-a fost, cândva,
atât de bine,
și mie, și ție

ne-a fost cu dragoste,
cu grijă și căldură

ne-a fost fără de spirit de-aventură,
ci cu tot ce-nseamnă familie,
ce-nseamnă viață,
fără a fi crudă

de câțiva ani,
noi două suntem doar,
am supraviețuit
unor clipe de jar,
dar se mai întâmplă câteodată,
să simt absența mult prea absentată

așa cum am simțit în ultimele zile,
că bine ne-ar fi fost,
și mult mai bine,
dacă prezența lui era în fire

însă ce este scris să se întâmple,
am acceptat încă de-atunci,
știm că nimic nu va mai fi la fel,
nu dezertăm, nu punem întrebări,
continuăm cum ne e dat,
cum știe El

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]